Citisem nu demult o poveste tare simpatică, o istorioară aparent despre caşcaval… şi chiar aşa se şi numea cărticica, “Cine mi-a furat caşcavalul“, despre care o să vă povestesc cât de curând. La prima vedere părea o filozofie naivă, dar în realitate sub aparenta mantie de simplitate se ascundeau nişte adevăruri pe care aş fi dorit cu toată sinceritatea să le fi aflat mai demult.
Cam de acelaşi tip este şi cartea despre care o să vă vorbesc astăzi, “Conducta de milioane“, scrisă de Burke Hedges, carte pe care am primit-o recent de la Iulia ca urmare a câştigării premiului lunii ianuarie din cadrul provocării lunare lansată pe site la ea. Carte pe care de cum am primit-o nu am mai lăsat-o din mână până când nu am terminat-o. Ce-i drept se şi citeşte destul de uşor pentru nu numai pentru că este atractivă dar are şi un număr mic de pagini.
“Conducta de milioane“, cu titlul original “The parable of the pipeline”este o cărticică care ar trebui să constituie ABC-ul educaţiei financiare a fiecăruia dintre noi, pentru că, trebuie să recunoaştem, noi nu am avut o educaţie financiară din familie şi nici din şcoală sau din altă parte şi nu prea ştim ce să facem cu banii. De fapt marea majoritate a oamenilor nu prea ştiu ce să facă cu banii. S-a constatat că după maxim 2-3 ani majoritatea celor care au câştigat la loto sume fabuloase nu mai au nimic. Ba chiar se găsesc într-o situaţie mai proastă din punct de vedere financiar decât erau înainte de câştigarea „marelui pot”.
Povestea din carte este una simplă şi frumoasă. Pablo si Bruno, doi veri, dintr-un sat din centrul Italiei au avut norocul de a primi o slujbă: să care apă cu găleţile dintr-un lac situat la doi kilometri, pentru a umple un bazin care alimenta locuinţele tuturor sătenilor. Bani frumoşi şi siguri. Numai că unul dintre ei. Pablo s-a gândit în perspectivă la ce va face când nu va mai fi în putere să care găleţi, aşa că i-a venit ideea să construiască o conductă pentru transportarea apei. Asrfel, apa prin conductă poate să curgă şi ziua şi noaptea, şi când el face altceva, doarme sau mănâncă. Bruno, conservator din fire, a continuat să facă munca în mod tradiţional, adică folosindu-se de ajutorul găleţilor iar banii câştigaţi îi cheltuia imediat pe diverse placeri.
“Avem cea mai bună slujbă din sat. Nu lucrăm sâmbata şi duminica iar in fiecare an avem două saptămăni de concediu plătit. Ne-am asigurat pe viaţă!”, i-a spus Bruno lui Pablo refuzându-l.
Parabola este foarte puternică. Marea majoritate a oamenilor sunt „cărători de găleţi” şi se luptă să capete dreptul de a căra o găleată mai mare. Dar tot „cărători de găleţi” rămân, fie ei muncitori, medici sau avocaţi. Cu cât cară mai multe găleţi, cu atât câştigă mai mulţi bani. Asta atât timp cât pot să care găleţi, că după aia… aaa… da, vor primi o pensie de la bugetul de stat…
Puţini oameni sunt însă „constructori de conducte”, care să le asigure un venit permanent şi sigur. Asta se face prin chibzuirea banilor şi investiţii corecte şi oneste. Se face cu calm şi răbdare în decursul anilor, dar rezultatele sunt pe măsură.
Si tot în carte se mai face o paralelă între un celebru jucător american de baseball şi o învăţătoare. Jucătorul câştiga milioane de dolari pe care i-a risipit în cele patru zări prin cumpărături extravagante şi distracţii după distracţii. Familia şi-a distrus-o şi a pierdut bani la divorţ. Când i-a scăzut forma şi nu a mai putut să joace, nu a mai câştigat nici bani şi a ajuns la zero. Învăţătoarea însă, din salariul ei modest a pus deoparte şi a investit mereu. Nu era o „zgârie brânză”, pentru că nu şi-a refuzat nici micile plăceri ale vieţii. A fost în excursii în lumea întreagă, a dus o viaţă demnă, cumpătată şi frumoasă. La moartea ei a lăsat milioane de dolari pentru comunitatea în care a trăit: pentru şcoală, biserică, spitalul şi biblioteca oraşului. Banii au provenit din micile ei economii investite şi înmulţite în timp. Se ocupau brokerii de la agenţii de treaba asta.
Fără legătură cu cartea, recent la ştiri a fost prezentat cazul unui american care a fost un simplu şi serios om de serviciu într-o şcoală şi care a lăsat câteva milioane de dolari comunităţii. Citea şi studia în fiecare zi ziarele financiare şi îşi plasa singur investiţiile, se vede cu mare înţelepciune.
Ce suntem noi învăţaţi în carte? Să economisim şi să investim. Să ne construim propriile conducte financiare. Iar acum internetul ne oferă şi mai multe posibilităţi. Trebuie doar să învăţăm. Şi sa ne dorim să facem asta, să ne dorim să nu mai fim doar simpli “cărători de găleţi”
Şi cum sunt curioasă din fire, am căutat informaţii suplimentare şi am văzut că această carte este materie de studiu în multe facultăţi economice, fiind numai bună pentru studenţii din primul an. Dar e bună pentru oricine şi este atât de simplă şi de frumoasă…
Cartea ” Conducta de milioane” a apărut la Editura Curtea Veche, colecţia “Cărţi cheie”, Bucureşti 2013 şi dacă sunteţi interesaţi să o citiţi o puteţi cumpăra de la marile librarii online la preturi modice.
Până atunci, însă vă intreb pe voi, ce aţi alege să fiţi “cărători de găleţi” sau “constructori de conducte”?
Lectură cu folos!
Leave a Reply