Anomalii de Colette Freedman & Sadie Turner (recenzie)
Am primit cartea Anomalii, scrisă de Colette Freedman și Sadie Turner chiar de la editura Herg Benet, la care a fost tradusă și publicată la noi în țară. Știi că e ceva timp de când colaborez cu această editură și primesc pentru recenzie periodic o parte din cărțile noi publicate.
Tura asta, adică pe la sfârșitul lunii mai, am mai primit un colet cu 4 cărți (ți-am povestit aici despre asta) printre care se afla și Anomalii. Mi-am dorit să citesc cartea pentru că auzisem că este o distopie, iar eu sunt fan al acestui gen.
Până să apuc eu s-o citesc (mă mișc mai greu), au apărut în blogosferă o mulțime de recenzii la ea. Așa am avut ocazia să aflu că este o carte bine scrisă, că se citește repede, că te captivează dar și că… nu e o carte de sine stătătoare ci, la felul în care se termină ar trebui să mai urmeze și o continuare.
Vorbim deci iar despre o serie. „Blestemul” seriilor se pare că nu mă părăsește deloc anul acesta. Am început, vrând-nevrând o grămadă de serii și nu am reușit să le termin, pe motiv că nu au fost încă traduse și publicate la noi. Sau și mai rău, încă nu au fost scrise, așa cum e de exemplu continuarea la Pecetea morții.
Puțin dezamăgită ce-i drept, de faptul că știam că finalul va fi unul surprinzător dar și genul care te lasă cu multe întrebări după, m-am apucat să citesc și eu Anomalii.
Recunosc că m-am apucat de citit fără prea mare entuziasm și fără mari „speranțe”. Am încercat să nu mă implic emoțional (eu așa fac când îmi place mult subiectul unei cărți) și să citesc cu detașare cartea. Am căutat și informații pe net despre cele două autoare în speranța că voi afla dacă și când vor scrie continuarea.
Ori mi-a scăpat mie ceva, ori ele încă nu sunt hotărâte să facă acest lucru. Adică să continue să lucreze la un al doilea volum. Cumva am rămas cu impresia (poate e greșită, poate nu) că autoarele au făcut acum un fel de test prin care să vadă dacă și cum e primită cartea. Singurul lucru care mă face să sper că vor scrie și continuarea este faptul că avem și un subtitlu al cărții „Revolta subteranului”.
Chiar nu știu cum gândește un autor când se apucă de scris o serie. Dacă are planuri clare de la început, dacă are o structură a poveștii deja în minte sau lasă totul la voia întâmplării.
Am găsit și acest filmuleț de mai jos în care este un interviu cu ele. Ciudat mi s-a părut faptul că nu am găsit decât acest filmuleț referitor la autoare și carte. De obice, când caut informații pe Youtube despre cărțile publicate în afară găsesc multe video recenzii. În cazul acesta, tăcere. Deși din spusele autoarelor cartea a fost foarte bine primită în toată lumea.
Dar să revin la Anomalii și să vedem pe scurt, în câteva cuvinte cât să nu te plictisesc și să nu divulg prea multe din subiect, despre ce este vorba în carte și apoi părerea mea despre ea.
Despre ce este vorba în Anomalii
În Anomalii avem de-a face cu o lume distopică care te duce puțin cu gândul la cea din „Divergent”. Societatea este împărțită în 5 comunități mari, membrilor acestora fiindu-le atribuite niste culori pentru a fi mai ușor recunoscuți: oceanică (albastru), de muncă (mov), agricultură (maro), ecosistem (verde), energie regenerabilă (roșu). Nimeni nu avea voie să poarte alte culori decât cele ale comunității din care face parte.
Lumea în care trăiesc aceste comunități este una perfectă. Nu există războaie, conflicte, boală. Și nu mai există granițe. Este „o lume perfectă ai cărei cetățeni se simt deopotrivă în siguranță și mulțumiți”. O lume salvată de la pieire după un razboi tehnologic în urma căruia calota glaciară de la Polul Nord s-a topit iar conducătorul lumii din prezent, Sobek Vesely, a salvat omenirea de la pieire folosind o tehnologie dezvoltată de el.
Personajul principal al cărții este Keeva, o adolescentă de 15 ani (avem de-a face cu un roman Young Adult), care face parte din comunitatea oceanică. O roșcată cu pistrui și foarte înaltă, slabă și cu ochii albaștri.
Keeva, împreună cu alte două prietene ale ei, ajunse și ele la vârsta de 15 ani sunt trimise, conform normelor noii societăți în care trăiesc, în Tabăra Monarch. Adică în locul unde urmează să își întâlnească viitorul partener de viață și unde vor fi „imprimate” cu acesta prin intermediul unui „terțiar”.
Un terțiar este un microcip implantat în frunte și cu ajutorul căruia omenii sunt controlați, monitorizați de sistem, acesta conținând și toate datele despre persoana în cauză.
Adică în traducere liberă, adolescenții sunt cuplați/combinați de la vârsta de 15 ani. Li se prezintă partenerul ales pe viață și cu care se potrivesc, astfel încât să aibă o viață în comun liniștită, lipsită de griji și în care să se simtă în siguranță pentru tot restul vieții. O căsătorie aleasă de altcineva. De sistem.
Da, în noua societate, pentru a evita conflictele, partenerul este ales încă de la vârsta de 15 ani când copiii de această vârstă, indiferent de sex sunt trimiși în aceeași tabară pentru ca sistemul să le aleagă viitorul partener de viață. Același sistem perfect și bine pus la punct decide și unde vor locui în viitor, unde vor lucra etc. Totul este programat în așa fel încât să existe o lume perfectă. Perfectă din punctul de vedere al lui Sobek Vesely, conducătorul acesteia care are nevoie de cetățeni obedienți.
Există însă și excepții numite „anomalii” adică cetățeni (adolescenți) care nu au un partener de viață din diferite motive. Keeva este o astfel de anomalie, așa că nu poate fi imprimată cu un partener. Viața ei va fi deci dată peste cap, se va schimba total. De unde ea spera că se va întoarce la viața liniștită din comunitatea oceanică și va trăi o viață lipsită de griji ca și până acum, totul se întoarce pe dos.
Keeva află multe lucruri noi despre societatea în care trăiește, ceea ce îi dă peste cap tot ce a crezut că știe despre viața ei de până atunci. Descoperă că nu trăiește într-o lume perfectă, ci mai degrabă într-o dictatură. Și de unde la început suferea că este o anomalie și regreta viața liniștită pe care o pierduse, pe măsură ce află adevărul își schimbă și concepțiile.
Pentru a nu strica elemenul surpriză nu voi continua cu povestirea. Merită să descoperi singur care este adevărul despre societatea creată de Sobek Vesely și mai ales cine este acesta de fapt.
În roman mai avem de-a face și cu alte personaje cheie, Kai, băiatul de care Keeva se îndrăgostește, o anomalie și el dar și Calix, băiatul adolescent al lui Sobex, conducătorul lumii.
Părerea mea despre Anomalii
Mi-a plăcut și mi s-a părut interesant felul în care a fost scrisă cartea. Pe două planuri. Pe de o parte povestea privită din perspectiva eroinei principale feminine, Keeva, iar pe de altă parte din perspectiva lui Calix/Sobek.
Povestea principală, ca s-o numesc așa, curge liniștit de la un capitol la altul dar este „întreruptă” din loc în loc de mici capitole povestite din perspectiva lui Calix. Așa putem afla mai multe despre conducătorul lumii și care este de fapt realitatea. Ideea editurii de a publica cu alte caractere aceste capitole „intrus” mi s-a părut una interesantă și de bun augur.
Și coperta mi-a plăcut, ca să termin cu aspectul. De la scrisul titlului cu acel N inversat, foarte sugestiv de altfel și pâna la poza fetei, care cred că o reprezintă foarte bine pe Keeva, eroina principală din carte.
Mi-a plăcut felul în care autoarele au reușit, deși două, să colaboreze astfel încât să scrie o poveste închegată. Și de asemenea mi-a plăcut felul în care au reușit să combine două stiluri. Avem de-a face cu o distopie în prima parte a cărții după care se schimba categoria și ajungem în zona Science-Fiction. Nu poți cu alte cuvinte să cataloghezi Anomalii doar ca fiind o ditopie pentru că este, în același timp și un science fiction reușit.
Mi-a plăcut povestea cărții, deși întâlnești multe clișee, însă felul în care e scrisă, ceea ce încearcă să transmită, te fac să treci peste acest lucru, s-o citești cu plăcere și mai ales s-o recomanzi și altora. În primul rând celor tineri cărora ar trebui să le dezvoltăm creativitatea, unicitatea, originalitatea.
Pentru că înainte de orice, Anomalii exact despre asta este: îndemnul de a fi unic, de a fi tu însuți, de a gândi și a te exprima liber.
Ce nu mi-a plăcut la Anomalii? Felul brusc în care se termină și faptul că nu se știe nimic despre un al doilea volum. Am avut senzația ca parcă autoarele s-au grăbit cumva sa termine de scris cartea. În rest, chiar nu am ce comenta și o recomand cu drag pentru că merită citită!
Cartea Anomalii o puteți comanda de la librariile online aici.
Multumesc editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit pentru recenzie!
Antoaneta says
Nu cred ca este vorba de un test sa vada cum e primita cartea. Mai degraba e altceva. Din punctul meu de vedere, pentru ca doua persoane sa publice impreuna o carte inseamna o prietenie puternica, minti care se completeaza reciproc. Mie una mi se pare extrem de dificil sa scrii o carte in acest mod. Parerea mea este ca nu va apare al doilea volum. Poate ma insel, dar nu cred. Filmuletul l-am vazut si eu cand publicat articolul despre carte si am urmarit reactiile autoarelor. Mi se pare ca nu se asteptau deloc sa aiba succes, ci au scris din placere. Acum (re)simt probabil presiune pentru a scrie continuarea ceea ce va face totul cam greu.
Cartea e destul de predictibila, dar finalul e chiar interesant. Taman cand devenea in sfarsit cumva mai captivanta actiunea, s-a incheiat totul.
Claudia says
Mai, oricum ar fi nu poti scrie asa o carte. adica sa dai impresia ca va urma o alta (vezi la inceput ca are subtitlu) si apoi sa faci finalul … nu stiu… grabit, terminata ca din topor :))) fara sa te gandesti sa mai scrii ceva. Ma rog, pentru mine e un mister total. I-as acorda 5 stelute pe Goodreads dar cred ca ii dau doar 4 pentru chestiile astea care m-au dezamagit.
E ciudat si ca nu am gasit recenzii multe la ea. De obicei urla netul in afara cand e ceva wow. Iar cartea e buna, nu am ce zic, cu toate cliseele. Deci… In fine, ce as fi eu curioasa sa aflu e de ce au hotarat cei de la Herg Benet sa o traduca chiar si asa cu o incertitudine in ce priveste continuarea. Am o problema cu seriile astea necontinuate/netraduse la noi :)))
Antoaneta says
Faptul ca se termina brusc poate fi (1) chestie de marketing, (2) mana editorului care are un rol foarte important.
La Herg Benet au aparut multe distopii. Cred ca acesta a fost criteriul alegerii cartilor. Sa schimbe / sa adauge o categorie noua de carti traduse de editura. Mie imi place aceasta directie pentru ca sf & fantasy e genul meu preferat. Acum na….vom vedea ce citim…trebuie sa alegem cu grija. Nu stiam ca e primul volum dintr-o serie neterminata cand am ales cartea, dar cred ca oricum as fi vrut sa o citesc macar de curiozitate pentru ca subiectul parea foarte interesant.
Claudia says
Da, nu te contrazic dar… eu ca si cititor sunt frustrata si dezamagita asa ca putin imi pasa de strategia de marketing :)))
Si mie imi place directia in care merge Herg Benet si faptul ca alege carti deosebite si mai putin cunoscute la noi. Si eu de o bicata de timp prefer fantasy, young adult, SF, distopii. Ma relaxeaza cand le citesc.
Oana Alexandru says
Multumim pentru recenzie 🙂
Claudia says
cu placere!
Laura says
Imi plac cartile de genul asta, care trag un semnal de alarma asupra disparitiei libertatii personale si inlocuirea ei cu o comoditate controlata dar totusi am impresia ca oamenii nu invata nimic in ciuda semnalelor de alarma. Pare o carte interesanta, pe mine nu ma deranjeaza cartile cu final ambiguu, ma lasa pe mine sa-mi imaginez restul 🙂
Claudia says
Mai nu e cu final ambiguu. E mai rau :)) Are un final de parca zici ca s-au saturat autoarele de scris, au lasat stilourile pe masa si au plecat :))
Cristina Barbieru says
Suna promitator, chiar as vrea sa citesc aceasta carte. Imi place subiectul.
Claudia says
Da, e foarte interesanta dar pacat ca se termina asa… 🙁
Georgiana Sabina says
Mi se pare interesant faptul ca spui si ce nu iti place la o carte, uite ca nu m-am gandi la asta, cat despre carte, nu am auzit pana acum.
Claudia says
Incerc sa fiu sincera chiar daca primesc cartile de la edituri spre recenzie. La urma urmei si editurile au nevoie de un feedback sincer. Ca sa nu mai zic de cei ce citesc blogul 🙂
Claudia Dare says
Si eu îmi doresc să o citesc. Dar ce mă fac dacă nu va exista o continuare? Am prea multe serii începute… Felicitări pentru recenzie! 🙂
Claudia says
Multumesc 🙂 Eh, ce sa facem… suferim in tacere sau ne varsam naduful pe bloguri :)))
mihaelanistor says
Eu rămân fan cărți realiste, am citit prea puține astfel de cărți. Mulțumim pentru recenzie! Știu cui i s-ar potrivi o astfel de carte.
Claudia says
Eu fug de realitate :)))
Lucruri privite de jos in sus says
Daca e distopie sigur e pe placul meu, dar daca e abia prima carte dintr-o serie nu sunt tentata sa o iau acum :))) Urasc sa astept 1 an sau mai stiu eu cat pana apare urmatoarea carte. Am inceput seria Instrumente mortale, Dispozitive infernale si Uneltiri intunecate :))) le-am luat pe toate si sper sa le termin luna asta 🙂 Sunt foarte faine, ti le recomand.
Claudia says
Da, am citit la tine despre ele dar zau daca stiu cand sa le mai citesc pentru ca am asa multe in asteptare 🙁 ”Anomalii” nu e doar prima dintr-o serie ci mai grav, nici nu se stie cand si daca se va mai publica continuarea 🙂
Corina says
Am citit si eu cartea, sunt perfect de acord cu tine: sunt multe clișee.
Claudia says
🙂 Da dar per total e draguta si relaxanta pentru ca se citeste usor. Apoi, sa tinem cont ca e o carte pentru adolescenti deci cumva mai la inceput de drum in ale lecturii. Ei poate nu vor descoperii cliseele daca nu au citit asa multe distopii inainte. 😉
Rokolla says
Am mai citit recent o recenzie la aceasta carte si imi amintesc ca mi-a placut. A fost curioasa sa aflu si parerea ta si cred ca voi trece si eu pe lista aceasta carte
Claudia says
Ma bucur ca parerea mea conteaza si mai ales ca te-a determinat sa treci cartea pe lista 🙂
Lectura placuta!