Cartea oglinzilor – Eugen Ovidiu Chirovici (recenzie)
Am tot auzit in ultimul timp vorbindu-se pe net, fie in diferite articole de pe bloguri sau ziare online, fie pe Facebook, despre romanul lui Eugen Ovidiu Chirovici, ”Cartea oglinzilor”. Am aflat ca este o carte fenomen literar si ca romanul nostru a reusit sa capteze si atentia publicului din afara cu acest roman.
Faptul ca Eugen Ovidiu Chirovici a reusit sa publice romanul sau in 38 de tari din toata lumea, clar nu este o informatie peste care sa treci nepasator. Mi-au atras atentia si referintele care vin din partea diferitelor publicatii online sau faptul ca edituri celebre din alte tari precum Longanesi, de exemplu, nu au stat pe ganduri si au publicat cartea autorului roman considerand-o un fenomen editorial de exceptie.
Iata de ce mi-am dorit sa pot citi si eu cartea aceasta la care s-a facut atat de multa reclama. Si m-am bucurat cand am primit-o de la Libris pentru a-mi spune parerea despre ea. Si despre asta va voi vorbi astazi.
Practic nu pot spune ca fac o recenzie, ci ca imi exprim punctul meu de vedere despre cartea pe care tocmai am citit-o, privind-o prin prisma felulului meu de a fi, a gusturilor si a personalitatii mele. As numi-o mai degraba ”opinie despre…” si nu ”recenzie la…”. Ai sa intelegi mai bine de ce afirm acum acest lucru.
Despre ce e vorba in Cartea oglinzilor
Inainte insa de a-mi spune parerea despre Cartea oglinzilor sa va spun pe scurt despre ce e vorba in roman. Acesta ne aduce in fata povestea agentului literar Peter Katz care, in cei cinci ani de cariera a evaluat sute de manuscrise insa, nici unul dintre acestea nu a reusit sa ii starneasca interesul asa cum a facut-o fragmentul de manuscris primit de la un anume Richard Flyn.
Acesta povesteste despre o crima petrecuta pe vremea cand era student la Princeton, oferind detalii despre uciderea profesorului Joseph Wieder, un cunoscut specialist in psihologie de la celebra universitate. Problema este ca. ceea ce primeste Peter Katz este doar un fragment din manuscris si cand incearca sa afle mai multe are surpriza sa afle ca si Richard Flyn a murit, luand cu el in mormant secretul mortii profesorului.
Asa ca acesta incepe pe cont propriu o investigatie incercand sa elucideze cazul mortii lui Joseph Weider, o crima petrecuta cu 30 de ani in urma. Intreaga poveste din carte este practic povestea crimei petrecuta in trecut si este detaliata din mai multe puncte de vedere.
Practic, ca sa nu iti povestesc eu prea multe acum despre intriga din Cartea oglinzilor, imagineaza-ti un film politist in care sunt interogati diferiti martori, cu flashback-uri din trecut. Fiecare spune varianta lui referitor la crima. Uneori aceste variante se cam contrazic si daca la inceput ai impresia ca X este vinovat, la finalul urmatorului capitor ai zica ca nu, nu este X ci Y cel care a facut crima. Dar in final reusim sa aflam cine este vinovatul pentru crima respectiva.
Ce parere am eu despre Cartea oglinzilor
Cam asta este ideea cartii lui Eugen Ovidiu Chirovici. Interesanta de altfel. Mergand insa mai departe cu analiza romanului, trecand dincolo de povestea propriu-zisa, cartea te pune cumva pe ganduri. Sau atfel spus te invita sa meditezi la faptul ca percepem realitatea prin prisma experientelor noastre de zi cu zi, a felului nostru de a fi, a personalitatii, a culturii, a gusturilor noastre, a felului in care mintea noastra este structurata si percepe o anumita realitate. De aici si titlul romanului, Cartea oglinzilor care mi se pare foarte sugestiv.
Mintea mea oglindeste o realitate pe cand mintea ta o alta si tot asa. Cine are dreptate la urma urmei? Care este cu adevarat realitatea? Cea din oglinda mea sau cea din a ta?
Sincera sa fiu, atunci cand am citit romanul nu prea am fost entuziasmata. Nici acum nu pot spune ca sunt. Si asta pentru ca asteptarile mele fata de acesta au fost foarte mari. Marketingul agresiv facut cartii m-a determinat sa o pun undeva sus, pe un piedestal al asteptarilor. Dar cand m-am apucat de citit cu entuziasm nu am mai fost la fel de incantata.
Ma asteptam probabil la ceva ma dinamic, mai ”wow”. Exact ca sa spun, nu stiu ce as fi vrut sa descopar in carte. Insa dupa ce am terminat de citit si ultima fila nu pot spune ca am ramas cu acea dorinta arzatoare de a dori o continuare sau regretul ca am terminat-o de citit. Asa cum faci de obicei atunci cand dai peste o carte pe care o evaluezi ca fiind deosebita.
Am fost chiar atat de surprinsa de faptul ca intre impresia mea si laudele aduse cartii exista o asa de mare contradictie incat am ramas pe ganduri. M-am tot gandit cateva zile, inainte de a scrie si publica aceasta recenzie la parerea pe care sa mi-o formez despre ea, la ce sa va spun in asa fel incat sa nu gresesc in evaluarea ei.
Am discutat chiar si cu prietenele mele despre acest subiect. Si bine am facut pentru ca discutand mi-am dat seama de ce eu nu am reusit sa vad in acest roman un bestseller de succes iar atatia alti oameni ”de meserie”, ca sa zic asa, au considerat-o o carte geniala.
Raspunsul nu trebuia sa il caut prea departe ci chiar in carte. Era chiar in mesajul pe care CRED CA romanul Cartea oglinzilor a dorit sa il transmita si anume acela ca fiecare are o versiune a lui asupra unui eveniment. Fiecare percepe intr-un anumit fel o realitate. Si daca perceptia mea nu e aceeasi cu cea a marilor edituri din afara nu inseamna ca ar trebui sa am un complex de inferioritate, sau ca acest roman nu ar fi un bestseller international si nu si-ar merita reclama foarte mare care i-a fost facuta.
Parerea mea e doar parerea mea si nu trebuie/nu are cum sa fie identica cu a ta tocmai pentru ca suntem diferiti. Suntem unici si traim fiecare propria versiune de viata. Suntem un mic univers de sine statator si oglindim o versiune din miliardele de versiuni posibile.
Ceea ce eu nu am reusit sa inteleg la o prima lectura a cartii au reusit altii sa vada. Prima impresie lasata nu a fost una prea buna si asta probabil si pentru ca mintea mea a fost cumva manipulata de reclamele agresive facute la carte. In momentul in care oriunde ”intorci capul” dai peste o lauda si asteptarile tale cresc. Iti faci o anumita impresie. Mintea ta genereaza o evaluare subiectiva care poate sau nu sa corespunda realitatii. Dar care este totusi realitatea? A mea sau a ta? Este Cartea oglinzilor un roman genial sau doar a beneficiat de un marketing inteligent?
”[…] cei mai multi oameni vor povesti frumoase, si nu adevaruri complicate si inutile.”
”Un scriitor francez a spus odata ca amintirile si faptele sunt doua lucruri diferite. Cred ca a avut dreptate.”
Te las sa descoperi tu singur raspunsul la aceste intrebari citind romanul Cartea oglinzilor. Poate ca ai sa intelegi cu totul si cu totul altceva din el. Poate ca iti va oglindi o alta versiune decat cea exprimata aici de mine. Si atunci vei spune ca nu am avut eu dreptate si cartea este intr-adevar geniala.
Si nu tine doar pentru tine doar pentru tine aceasta parere, ci spune-o intr-un comentariu pe blog. Lumea mea nu e la fel cu a ta insa impreuna putem invata ce inseamna toleranta.
Lectura placuta!
Cristina Dragomir says
te iubesc pentru recenzia asta sincera. Din cate stiu eu, ai primit cartea si mie nu imi place ca majoritatea bloggerilor, daca primesc o carte se simt obligati sa scrie tot ce este mai bun si mai frumos despre ea. Tocmai pentru ca nu ai laudat-o, pe mine m-ai facut sa vreau si mai mult sa o citesc.
Luminita Rosca says
Cartea Oglinzilor (E.O. Chirovici)
Cred ca pentru prima data am ocazia sa citesc un astfel de tip de roman. Se deosebeste cu mult de tot ce am citit pina acum. Cartea citita in doua zile, inca mai poarta vibratii in mine. Finalizand-o, am ramas cu multe intrebari…probabil acesta a si fost scopul autorului, sa ne aduca in fata un roman al iluziilor, si pina la urma cine detine adevarul ? Richard ?Laura ? sau Derek ?sau poate Peter ?ba nu poate Dna Olsen …
Incepe banal, ca mai apoi sa capete senzatie, si te face ca sa nu tii tu cartea in mana dar sa te tina ea pe tine, citesti, citesti si pina in final tot ai senzatia ca cartea se mai citeste in interiorul tau, in constient, sau ba chiar in subconstient. Are personaje puternice, inteligente dar in acelasi timp care se confrunta de simplitatile zilnice, abordansu-se temele iubire, ambitie, crima, experimente asupra subconstientului.
M-a coplesit. Insa oricum nu cred ca as citi o alta carte ale acestui autor. A lasat o amprenta de friica oarecum, am impresia ca cartile autorului te descompun si personal starea mea postlecturala e deliranta.
Claudia says
Mda, sa stii ca si mie mi-a lasat asa o impresie de atmosfera apasatoare. Nu stiu cum sa explic…
Doina says
Promovarea a mers chiar la superlativ: ‘romanul perfect’. Nu sunt critic de literatura dar, avand in vedere asteptarile pt o atare perfectiune, am ramas dezamagita. Nu mi-a parut rau c-am citit-o dar nici extaziata n-am ramas. Ceea ce ai punctat in mesajul pe care autorul a vrut sa-l transmita e corect: perceptia e diferita de la o persoana la alta. Corect si cu acest roman: unii o percep la superlativ, altii sunt mai egoisti in elogii. Pe langa seria Millenium, asta e o umbra palida, eu nefiind o mare amatoare de carti politiste, in general, dar pot emite aceasta concluzie. Ce mi-a placut foarte mult? Structura cartii, frazarea scurta si logica, aproape matematic, personaje reale si faptul ca nu intinde pelteaua in descrieri inutile. In rest… sper la acel roman perfect din partea unui autor roman si citesc din ce in ce mai multi autori romani in speranta asta. Lectura placuta in continuare, frumos blog, frumoase recenzii.
Claudia says
Multumesc, Doina! 🙂 Lectura placuta si tie! 🙂
Claudia says
🙂 Gandim cam la fel dar sa stii ca au fost si comentarii pro carte desi nu toate lasate aici pe blog 🙁
Multumesc pentru aprecieri la adresa blogului! Lectura placuta si tie!
Doina says
N-am vrut sa scriu la negativ despre carte, din pacate asa a reiesit din ce am scris. Eu impart cartile in: recomand din suflet, recomand si ‘ti-o imprumut eu, nu mai da banii’. Din pacate, in ultima categorie s-a incadrat si cea din discutie. Desi mi-a placut claritatea scrisului nu pot trece cu vederea stilul de schema logica (ca la informatica) la care apeleaza scriitorul, ceea ce m-a dus cu gandul la un stil de scris cerebral fara pic de emotie. Daca ar fi sa pun o nota aceea ar fi 8. Nu prea rau, nu?
Recent am citit ‘Manuscrisul fanariot’ – Doina Rusti si ‘O dimineata la vanatoare’ – Ligia Ruscu. Imi permit sa te provoc sa le citesti si sa faci recenzii la ele. Bine, te provoc e mult spus, e mai mult o invitatie. O seara minunata.
Claudia says
Multumesc pentru recomandari, Doina! Le trec pe lista 🙂 E cam lunga lista asta dar bine ca exista si orice recomandare e bine venita! 😉
Daniela says
Apreciez într-u totul această opinie. Abia am terminat cartea și eram curioasă să văd dacă mai gândește cineva ca mine. Apreciez și comentariile de mai sus,toate sunt sincere și obiective.
Claudia says
🙂 Ma bucur si eu ca nu sunt singura care gandeste la fel despre carte. Suntem mai multi, se pare 😉