Jocul de-a moartea: Hotarul – Livia Furia (recenzie)

Am primit saptamana trecuta chiar de la autoare, Livia Furia, o carte cu un subiect intrigant: Hotarul. Initial, cand am aflat in doua-trei cuvinte despre ce ar fi vorba ma gandeam sa refuz. Dar faptul ca rugamintea de a o citi si a-mi spune parerea sincera despre ea a venit chiar din partea celei ce a scris-o, m-a facut sa accept.

Te vei intreba poate, de ce ma gandeam la inceput sa refuz. Ei bine… se zice ca subiectul cartii s-ar invarti in jurul ideii de moarte. Iar eu cam stau departe de tot ce tine de asta. Nu imi place sa discut despre moarte. Ma inspaimanta subiectul, ideea, moartea (asta e si normal la urma urmei).

Insa curiozitatea a fost mai mare decat teama. Am considerat ca daca autoarea insasi m-a contactat ca sa imi trimita cartea asta, e un semn. Un semn ca ar fi timpul sa imi inving temerile si sa citesc si despre subiecte de acest gen.

Coperta cartii, asa cum vezi si tu, te imbie sa o citesti. Un atu pentru carte, dupa parerea mea. Pentru ca, acum sa fim seriosi, cati dintre noi suntem interesati de acest subiect?

Bun, deci coperta si cele cateva cuvinte schimbate cu insasi autoarea, Livia Furia, gandul ca nimic nu e intamplator in viata asta, m-au facut sa accept sa citesc si sa imi exprim apoi parerea despre prima carte din seria ”Jocul de-a moartea: Hotarul”. Observi ca este vorba despre un prim volum dintr-o serie, nu doar o carte de sine statatoare.

Despre ce este vorba in romanul Jocul de-a moartea: Hotarul?

In romanul fantasy scris de Livia Furia este vorba despre 3 copii aparent obisnuiti, care pusi intr-o situatie limita, isi descopera anumite capacitati extrasenzoriale, capacitati care le vor schimba total vietile.

In prima parte a romanului Livia ne face cunostinta cu cei trei, Miky, Adrian si Razvan, ne vorbeste despre fiecare in parte descriind viata lor simpla, obisnuita, de zi cu zi. Nimic iesit din comun. Poate doar in cazul lui Adrian care de cand s-a nascut a fost un copil precoce, cu un IQ peste medie si nu in ultimul rand rebel.

Miky insa este genul de copil linistit, timid si ascultator, care nu iese din cuvantul parintilor (in cazul lui doar al mamei care il crestea singura). Razvan pare genul de copil rasfatat. Are de toate si toate i se fac pe plac, pentru ca si el a fost crescut fara parinti, de cele doua bunici, Dora si Ludmila.

Nimic neobisnuit pana in momentul in care mama lui Miky trece in nefiinta. Adica moare, altfel spus. De aici insa incep toate, sa le zicem, necazurile copiilor, sau mai bine zis aventurile lor.

Cei 3 ajung printr-un concurs de imprejurari sa locuiasca impreuna pentru o scurta perioada de timp si descopera fiecare in parte ca are un dar anume. Ma refer aici la premonitii, viziuni, calatorii in alte planuri…

De unde habar nu aveau ca ar putea exista si alte planuri de existenta, educati fiind, ca mai toti dintre noi, in spirit materialist, copiii descopera acum faptul ca lumea nu e asa cum stiau ei si ca exista cumva si viata dincolo de moarte. Ca de fapt moartea nu este sfarsitul calatoriei, ci doar incheierea unei etape. Ca nu suntem doar corp ci si suflet, energie, spirit.

”Eu stiu ca oamenilor le place sa fie speriati dar chiar sa insisti atat de mult asupra acestui loc al raului numit Iad, sa ii dai atata culoare si sa pui atata suflet in conceperea lui ca realitate, este de speriat, scrie Adrian in jurnalul lui inainte de a-si descoperi darul. Nu cred ca exista cu adevarat un loc numit iad. Cred ca exista rau, exprimat in multe feluri in societatea noastra umana dar un loc in care dracii chinuiesc sufletele celor disparuti nu cred ca exista.”

Insa Hotarul nu este o carte despre (sau doar despre) descoperirea unor daruri si nici despre moarte. Este un roman fantasy cu o poveste dinamica, alerta si care te tine cu sufletul la gura si te face sa il citesti cu multa curiozitate pana la capat. Si cand ajungi la final iti dai seama ca ai fi vrut sa nu se termine. Tensiunea creste pe masura ce te apropii de final.

Livia Furia declara pe Goodreads ca „o parte din intamplarile descrise in carte mi s-au intamplat direct, o parte le-am visat si o parte le-am imaginat.”. Sincera sa fiu as vrea sa cred ca nu i s-au intamplat, insa ma gandesc ca intr-o oarecare masura e posibil. Ai sa vezi de ce spun asta cand o sa citesti si tu cartea.

Parerea mea despre Jocul de-a moartea: Hotarul?

Cred ca exista alte planuri energetice pe care nu le vedem cu ochii fizici, dar pe care  unii dintre noi le pot simti insa. Cred ca moartea nu e  un sfarsit ci o trecere undeva in alta lume, pe un alt nivel. Cred ca exista ingeri si demoni. Spirite care nu isi gasesc odihna, strigoi, fantome, cum s-or fi chemand. Cred ca exista rai si iad. Bine si rau altfel decat cum il concepe mintea noastra educata in spirit materialnic.

Imi e greu sa iti spun exact ce am simtit. Un amalgam de impresii. Cert este ca dupa ce am terminat-o de citit am asociat povestea din Hotarul cu un film serial pe care l-am vazut acum cativa ani si care mi-a placut.

Poate ai auzit si tu despre el: ”Charmed” – ”Farmece” (traducere in romana). Iti las mai jos si un trailer la film. E vorba despre 3 surori care au o viata normala pana in momentul in care ceva se intampla in viata lor si descopera ca au fiecare in parte cate un dar, niste puteri supranaturale.

La inceput nu mi-a placut povestea din Hotarul. Vorbeste despre moarte asa cum o vedem noi cu ochii fizici. Moartea corpului. Cu ritualurile pe care le stiti cu totii si despre care nu vorbesc acum, pentru ca pe mine ma ingrozesc. Nici pana la varsta asta nu am avut puterea (chiar daca mi-au murit oameni dragi din familie) sa ii vad si dupa ce spiritul a parasit trupul. Sa le vad corpul fizic inert. Nu am avut puterea asta si e de inteles de ce as fi sarit peste prima parte a romanului daca s-ar fi putut.

In a doua parte insa, dupa ce baietii isi descopera darurile (sau harurile) s-a schimbat situatia si am privit/citit cartea cu alti ochi, cu alt interes. Pe masura ce citeam incepea chiar sa imi para rau ca se termina povestea si mi-as dori sa citesc si volumul 2, 3… si cate vor mai fi.

Am incercat sa nu povestesc prea mult despre actiunea cartii, sa nu dau spoilere, cum se zice. Ceva totusi am spus, dar nu e nimic din ce nu ai putea sti deja citind pe Goodreads sau coperta IV a cartii. Si ce e mai important e faptul ca nu ti-am dat decat foarte putine indicii despre actiunea din partea a doua a cartii, care se desfasoara mai mult in lumea de la Hotar. Care hotar? Ai sa vezi singur daca o vei citi.

Jocul de-a moartea: Hotarul a fost publicata la editura Celestium in 2017, are 265 de pagini si poate fi comandata de la editura direct.

Multumesc Livia Furia pentru exemplarul oferit spre recenzie. Astept cu nerabdare si urmatoarele volume ale seriei. Spor la scris!