Shantaram – Gregory David Roberts, Editura All, Bucuresti 2016
Shantaram, cartea scrisa de Gregory David Roberts este un roman aparut pentru prima data in 2003. Un bestseller international, a fost in sfarsit tradusa si in limba romana. Este o carte fenomen, o carte atat de frumoasa si de captivanta incat cele cateva cuvinte pe care le pot eu scrie aici nu au cum sa o zugraveasca asa cum ar trebui.
Autorul este si personajul principal. Este un roman scris la persoana intai si in mare masura este o poveste a vietii acestuia. Totodata este si o fresca ampla si cuprinzatoare a vietii din India, a doua tara din lume ca populatie. India are un trecut de mai multe milenii, o cultura vasta care si-a lasat amprenta asupra civilizatiei lumii si acum, o economie in dezvoltare accelerata.
Gregory David Roberts, australian tenace si inteligent, ajunge sub stapanirea teribila a drogurilor si va pierde totul. Pentru a obtine banii necesari ca sa isi cumpere droguri ajunge talhar, spargator de banci si traficant. Ajunge un om pierdut la marginea societatii si cum era si normal, in inchisoare in cele din urma.
Dar ce treaba are cu India puscariasul din Australia? Are, pentru ca el reuseste sa evadeze, ajunge apoi in Noua Zeelanda si de aici, cu acte false si cu teama ca ar putea fi prins, reuseste sa ajunga in India, in cel mai mare oras al acestei tari, Bombay (dupa vechea denumire), Mumbay acum.
Tot ceea ce fusese el invatat despre lume si viata, el care a trait intr-o tara foarte dezvoltata si civilizata, va fi pus sub semnul intrebarii. Pur si simplu el descopera o cu totul alta lume , unde fugar fiind, incearca sa se adapteze.
Citind cartea vei descoperi India in cele mai sarace mahalale ale ei. Vei descoperi cum traiesc acei oameni care nu au mai mult decat poate sa incapa intr-o cutie de carton, sau de multe ori nici macar atat. Vei descoperi cum poate solidaritatea umana sa faca fata celor mai grele si cumplite incercari. Vei afla saracia in cele mai crunte forme ale ei, dar si omenia in cele mai neasteptate circumstante.
Sub pretextul unei vizite la tara la rudele unui prieten al sau, autorul ne prezinta si satul indian autentic, un loc al saraciei extreme, dar un loc in care se afla o comoara spirituala inestimabila. Acolo traiesc oameni de o moralitate desavarsita care fac fata impreuna tuturor incercarilor, inclusiv stihiilor naturii dezlantuite sub forma ploilor musonice.
Fara nici un mijloc de trai, el incepe in Bombay o noua viata intr-o mahala in care toate locuintele sunt improvizate din te miri ce. Apar in povestea romanului o multime de personaje, din toate categoriile sociale. Aici criticii sunt sceptici, pentru ca daca despre viata in Australia si evadarea din acea inchisoare de maxima securitate datele sunt destul de exacte, fiind consemnate in documente, despre viata in India se crede ca ar fi plina si de fictiuni.
Nici nu ar fi de condamnat daca autorul a romantat povestea, pentru ca asa este la urma urmei orice roman. Se mai „infloreste” realitatea, ca altfel nu ar mai fi un roman. Dar asta nu scade cu nimic valoarea cartii.
Gregory David Roberts da dovada de un extraordinar spirit critic si analitic, pentru ca reuseste sa explice cu argumente logice tot ceea ce traieste el acolo, din perspectiva bineinteles a modului de gandire al occidentalului care intelege modul de gandire al localnicilor. Inclusiv evenimente politice si fenomene socio-economice sunt explicate foarte interesant, astfel incat uneori ai impresia ca esti la un curs despre cultura si civilizatia Indiei actuale, vazut si din perspectiva istorica.
Din acest punct de vedere eu cred ca romanul Shantaram este foarte util inclusiv oamenilor de afaceri care vor sa deruleze operatiuni in India, deoarece nu poti avea mare succes daca nu stii modul de gandire si mentalitatea oamenilor de acolo. Acest lucru este valabil de fapt oriunde in lume, dar in India cu precadere.
Intr-o mahala cu 25 de mii de suflete care traiesc inghesuiti intr-un spatiu restrans apar cum este si firesc si conflicte, mai ales ca oamenii sunt si de religii diferite. In India cei mai multi sunt de religie hindusa (hinduismul), urmati de musulmani (islamismul). Mai exista si alte religii cu mai putini adepti raportat la populatia totala, dar cu foarte multi ca numar. India are peste un miliard si doua sute de milioane de locuitori. Ei bine, modurile in care se rezolva conflictele in mahala, intre oameni condusi de anumiti lideri, fara interventia autoritatilor, sunt adevarate lectii de viata.
Pedepsele pot sa para dure si inumane, dar dupa ce incepi sa intelegi, vei vedea ca sunt foarte drepte si de natura sa pastreze ordinea. Interesant este ce spune la un moment dat un personaj, ca daca si francezii ar fi siliti sa traiasca ca indienii, adica atat de multi intr-un anumit spatiu, s-ar omora intre ei imediat, s-ar manca de vii. Indienii sunt foarte toleranti.
Se mai fac cum era si firesc, dese referiri la bucataria indiana, cu mancaruri savuroase si foarte condimentate. Un mare avantaj al Indiei este mancarea abundenta si foarte ieftina, ceea ce permite supravietuirea unei populatii atat de numeroasa.
Cum reuseste Lin (Linbaba – asa cum mai este el cunoscut in comunitate), sau Shantaram (Omul Pacii) dupa numele ales lui de catre sateni, sa se adapteze pentru a supravietui si cum devine el apoi un mare scriitor de succes mondial? Vei afla doar citind exceptionala carte, care are si o continuare intitulata Umbra muntelui (va urma recenzia si la aceasta cat de curand).
Am mai aflat ca si ecranizarea romanului Shantaram se pregateste de ceva vreme, dar nu pot sa spun exact in ce stadiu s-a ajuns. Referitor la filmul care va fi turnat, am citit ca principala problema este interpretarea corecta a romanului, mai ales din punct de vedere al mesajului spiritual pe care-l transmite.
Gregory David Roberts poarta cele mai dure negocieri cu producatorii filmului si nu da voie sa se rescrie scenariul pana cand nu este sigur ca cei in cauza chiar au inteles despre ce este vorba. Se admite ca totusi o carte este o carte iar un film este un film, dar acesta din urma (filmul adica) trebuie sa transmita mesajul pe care-l transmite si romanul, ca sa fie un film de mare valoare si nu doar o inlantuire de intamplari. Sincer chiar astept si filmul, dar mai intai voi citi continuarea Umbra muntelui.
Romanul Shantaram il puteti cumpara comandand-ul direct de pe site-ul editurii All careia ii multumesc pentru exemplarul oferit pentru recenzie cat si din marile librarii online.
vezi aici => Elefant, Libris sau Carturesti
Ely says
Am auzit mai multa lume laudand aceasta carte si cu siguranta trebuie sa pun si eu mana pe ea. Din cate observ, are un numar mare de pagini. In cat timp ai terminat-o de citit?
p.s. Foarte convingatoare recenzia! Felicitari!
Claudia says
Ely, cartea are 900 pagini! E foarte voluminoasa intr-adevar. Eu inca nu am citit-o.
Recenzia a facut-o sotul meu. Daca observi e alt user. 😉
Multumim pentru aprecieri!
Cam 2 saptamani i-a luat lui s-o citeasca. Ii plac cartile de genul asta si mereu il auzeam zicand ”wow ce faina e”.
Eu nu stiu cand ajung s=o citesc pentru ca am un raft de carti care ma asteapta si ma simt blocata de numarul de pagini asa ca nu am curaj inca sa ma apuc de ea. Probabil la iarna cand mai termin din ce am de citit si raman doar cu asta :)))
Antoaneta says
Eu nu as avea rabdare sa o citesc, recunosc acest lucru.
Am citit carti cu subiect similar si nu m-au convins ca ar merita sa mai citesc si altceva.
Ca de obicei, Traian scrie foarte clar, la obiect, argumentele sunt foarte bune. Sunt convinsa ca cei care doresc sa aprofundeze acest subiect o vor cumpara.
Spor la citit! Daca nu ma insel, aveti si volumul 2 din serie 😀
Claudia says
Da, avem si Umbra muntelui care e tot la fel de voluminoasa ca si asta. ”Doar” 900 pagini :p
Cred ca abia luna viitoare daca va reusi sa faca recenzia si la volumul doi.
Oricum el este fascinat de subiect. E pe gustul lui pentru ca e pasionat de istorie si geografie si tot ce tine de cultura si civilizatie.
Cristina Dragomir says
dat fiind numarul mare de pagini si de personaje, eu nu cred ca ma incumet sa o citesc, desi povestile cred ca m-ar prinde.
Claudia says
Tocmai din cauza asta nu ma incumet si eu. Cel putin nu inca dar mi-ar placea. Asa ca e bine ca sta in bilbioteca… Poate cand ies la pensie… :)))