Acum ceva timp pe pagina ei de Facebook, Corina Ozon făcea un sondaj referitor la viitoarea copertă a cărții Calendar Girl scrisă de autoarea Audrey Carlan. Mi s-a părut drăguță ideea de a întreba cititorii despre viitoarea copertă, așa că am participat și eu la sondaj. Și m-am bucurat că la final, coperta cea mai votată a fost cea care mi-a plăcut și mie.
Așa am aflat eu despre cartea Calendar Girl și asta m-a făcut curioasă s-o citesc. Nu a mai durat mult și întâmplarea a făcut să o primesc pentru recenzie chiar de la Editura Univers, cea la care a fost publicat romanul în românește și cu care am început de curând, sper o lungă și frumoasă colaborare.
Atunci când mă gândeam eu că aș dori să citesc romanul lui Audrey Carlan, nu știam „în ce mă bag” adică ce îmi doresc de fapt. Auzisem despre subiect, știam că e genul erotic și că e comparată cu mult mai celebra ”50 de umbre ale lui Grey”, pe care eu una nu am citit-o. Da, poate părea incredibil, dar nu m-a tentat s-o citesc.
Nu știu de ce acum am fost curioasă să citesc Calendar Girl dar bănuiesc că m-a înfluențat coperta. Trebuie să recunoști că e atrăgătoare și te îmbie la citit. Te face curios. Cel puțin pe mine m-a făcut.
Cartea însă m-a dezamăgit puțin. Adică mă așteptam la altceva. Dar hai să vedem împreună mai întâi despre ce este vorba în carte.
Despre ce este vorba în romanul Calendar Girl
Coperta IV ”ne pune în gardă” și ne arată încă de la început că este vorba despre cel mai fierbinte roman erotic de la „50 de umbre ale lui Grey”, după părerea celor de la USA Today. S-a vândut deja în 3 milioane de exemplare la scurt timp după publicarea în SUA. Cu drepturi de traducere în 27 de limbi, cartea ajunge rapid bestseller și în țările respective. Sunt curioasă cum va fi cartea primită la noi în țară și dacă va fi la fel de citită ca în afară.
Eroina principală a cărții este Mia Saunders, o fată frumoasă, cu forme voluptuoase, dar fără noroc în viață aș zice eu ca să fiu indulgentă. Deși norocul ți-l mai faci și singur la o adică. Însă părinții și copilăria nu ți-o alegi tu. Părăsită de mamă, este crescută de tatăl ei. Are o sora mai mică de care, prin prisma faptului că ea este sora mai mare, îi va ține loc de mamă.
Mia este o fată rebelă și independentă. Îi plac motocicletele și tricourile cu inscripții rock. Și nu crede că dragostea adevărată ar exista. Așa începe și romanul:
”Iubirea adevărată nu există. Ani întregi am crezut în existența ei. De fapt, chiar am crezut că am găsit-o. De patru ori, mai exact.”
Și ne povestește pe scurt poveștile ei nefericite de dragoste. Cu iubitul din liceu, cel care i-a „furat virginitatea” dar a părăsit-o la balul de absolvire, cu asistentul profesorului de la primul ei curs de psihologie din colegiul pe care începuse să-l facă și la care mai apoi a renunțat, cu un trișor care colinda cazinourile și îî plăcea să joace jocuri de noroc și, în final, cu al patrulea, un cămătar fără scrupule care îl împrumută pe tatăl ei.
Ei bine, această ultimă combinație amoroasă este culmea dezastrului din viața Miei. Nu doar din cea amoroasă. Tatăl ei e dator acestuia din urmă (cămătarului) cu un milion de dolari. Plus că e în comă, internat la spital.
Cu un tata dator vândut și pe patul de spital, cu o soră mai mică ce are nevoie să-și continue studiile, Mia este în mare impas și caută disperată o soluție ca să iasă din această situație nefericită. Și se pare că o găsește.
Cum? Să se angajeze ca și prostituată de lux la firma Exquisite Escorts din Los Angeles a mătușii sale. Pentru că arată bine este pe loc angajată, apoi aranjată și imediat trimisă la treabă.
Escortele de la firma mătușii sale, oficial nu erau obligate să aibă relații sexuale cu clientul. Asta pentru că în statul respectiv prostituția este interzisă prin lege. Dar… există o înțelegere tacită între firmă și client prin care, dacă se ajunge și la sex, atunci se plătește un comision în plus, virat separat fetei respective, plus firmei un mic procent. Un fel de bacșis pentru foarte bunele servicii oferite, ca să glumim puțin.
Și așa începe aventura ei ca și damă de companie. Este închiriată de câte un bărbat foarte bogat pentru 24 de zile, timp în care aceasta trebuie să locuiască cu respectivul. Apoi, restul de zile până la finalul lunii are liber pentru ea. Să se aranjeze, să se relaxeze etc. Apoi o ia de la capat cu altul. De aici și numele romanului, Calendar Girl.
Părerea mea despre Calendar Girl
Citind primul capitol romanul m-a dus cu gândul la celebrul filmul „Frumușica”, cu Richard Gere și Julia Roberts. Cu toate că în acel film personajul principal era o prostituată „de rând” ca să zic așa, iar Mia din Calendar Girl e una de lux.
Deși aparent Mia nu are de gând să aibă relații sexuale cu clienții ei, culmea, sfârșeste prin a face asta la ordinea zilei. Și nu doar atât. Îi mai și place ce face, se simte bine și… ei bine, aici nu am înțeles… mi-a dat impresia că nu ea seduce ci că ea este sedusă de respectivii. Mi se pare puțin nerealist. Adică mă gândesc că o prostituată de lux are rolul de a-l face pe respectivul bărbat să se simtă bine, că de aia e angajată. Și nu invers.
Nu știu cum vor fi următoarele volume (da, am înțeles că mai sunt) dar un alt lucru puțin nerealist în roman este faptul că, cel puțin până acum, cei trei care o angajeaza sunt toți nu doar bogați, ceea ce era evident la urma urmei, ci și tineri și superbi din punct de vedere fizic. O fi așa în realitate viața/jobul unei prostituate de lux? Mă îndoiesc. Dar e doar părerea mea.
Stiu că o să pară o recenzie negativă dar sunt nevoită să continui pe linia asta. Mie nu mi-a plăcut de Mia. Nu am reușit s-o înțeleg. Adică primul tău client, baiat cu fizic de nota 10, bun la suflet, te înțelegi bine cu el și din punct de vedere sexual, se oferă să te ajute să scapi de problemele financiare iar tu.. îl refuzi. Și preferi să îți continui cariera de prostituată de lux? Interesant, nu? Ma rog, fiecare cu motivele lui… Și apoi, dacă ar fi acceptat oferta/dragostea lui nu ar mai fi fost scrisă cartea, nu?
Trecând peste scenele de sex foarte bine detaliate (nu pot da citate pentru că m-ar penaliza Google pentru conținut obscen) și pornind de la aceste observații personale mă duc cu gândul mai departe. Ce mesaj transmite cartea? Că a fi prostituată de lux e o meserie ok? Care îți oferă o viață ușoară, de lux și plăceri? Că dragostea adevărată nu există? Că importantă e plăcerea fizică înainte de orice? Hm… mda, poate sunt eu de modă veche și nu am înțeles mesajul.
Poate am fost prea dură în evaluarea ei. Nu aș vrea să fiu înțeleasă greșit. Cartea, luată în ansamblu este scrisă bine, se citește ușor, are și o poveste de dragoste, așa ciudată cum mi s-a părut mie, dar există. Are și scene fierbinți din belșug, care aduc aminte de cele din filmele pentru adulți. Are și acțiune în felul ei. Plus că pe parcursul romanului personajul nostru principal cumva se descoperă pe sine și evoluează, cred. Adică sper ca în final să își dea seama că dragostea adevărată poate exista totuși și să nu îi mai fie frică de ea.
Nu știu dacă tu ai citit romanul Calendar Girl scris de Audrey Carlan și publicat la Editura Univers dar sigur ai citit alte romane erotice sau cu scene de acest tip. Mi-ar plăcea să-ți aflu părerea despre ele, dacă citești romane erotice, dacă îți plac romanele în care scenele erotice sunt din abundență. Am pus aceasta întrebare și pe grupul de Facebook unde sunt admin și unde discutăm diferite subiecte de zi cu zi. Dar as vrea să știu și părerea ta.
Cartea o poți cumpăra direct de pe site-ul editurii – vezi aici
sau de la marile librării online – vezi AICI, AICI sau AICI, și de multe ori o găsești la preț redus.
Felicitări! Mie nu mi se pare o recenzie negativă. Eu am citit Umbrele lui Grey si nu mi-a displăcut, chiar daca unele scene nu au fost pe placul meu. Asa cum am mentionat si in discuția creată de tine pe această tema, citesc române erotice daca au si o poveste care sa merite. Dar ca sa aflu daca povestea merită, trebuie sa citesc cartea. Pana acum am citit cateva, nu îmi aduc aminte toate titlurile, dar nu sunt foarte multe, asta daca cărțile din colectia Iubiri de poveste nu sunt încadrate la carti erotice, pentru ca unele din ele au cateva scene mai fierbinti, dar nu la fel de fierbinti cum ai spus tu ca sunt in aceasta.
Multumesc 🙂 Da, mi s-a parut ca sunt eu mai critica decat de obicei pentru ca mi-a fost ciuda pe Mia. Ar fi trebuit sa accepte propunerea lui Wes 🙂
Felicitări pentru recenzie! Nu am citit cartea, dar sunt de acord cu ideile subliniate de tine.
Multumesc, Tyna! 🙂
eu am citit si 50 shades, si seria crossfire, care e cam pe aceeasi linie. nu ma deranjeaza scenele explicite, ma plictisesc, in schimb, cliseele. si cam mereu e la fel – el bogat, frumos, super dotat, ea – o nimeni, frumoasa, desteapta, etc… nu stiu, parca toate au o poveste trasa la indigo
Cat de așteptată a fost recenzia asta! Părerea mea o stii despre acest subiect.
Se pare ca e o norocoasă, e vizitată doar de tipi model :)))
:))))))) Da, stiu ce parere ai despre ea. La cat am discutat pe grup despre acest subiect 🙂
Da, tipa e plina de noroc :p In carti nu e ca in viata 😉
Hmm….ma asteptam sa fii sincera, dar chiar ai pus punctul pe I!
O singura data am citit o carte despre o prostituata si nu mi-a placut cam deloc. Nu pot intelege un astfel de subiect, desi nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni. In fine….din punctul meu de vedere, e mai bine ca scrii ce gandesti si ce simti decat sa ocolesti situatia si sa lauzi.
De apreciat modul in care ai argumentat fiecare lucru si pot spune ca da, pe grup s-a discutat despre romanele erotice si multe persoane au zis ca citesc, dar nu am observat daca a zis cineva ca a citit o carte despre prostituate. Asta e o intrebare pe care ar trebui sa o dezbatem curand.
Da, adevarul e ca am intrebat pe grup despre cartile cu subiect erotic. Sa intrebam si despre cartile care au ca personaj principal o prostituata. De lux sau nu 🙂
Ciudat, recenzia cat si comentariile sunt axate pe latura erotica si pe faptul ca personajele sunt creionate, in general, din punct de vedere fizic un pic exagerat, spre perfectiune. Asa cum bine stim frumusetea nu este la fel pentru toata lumea. Ce mie imi place sau mi se pare frumos pentru altcineva poate sa fie doar comun fara nimic special si din punctul meu de vedere descrierea aspectului fizic este mai putin importanta. Cartile erotice , NA sau YA trateaza subiecte de actualitate si sunt si foarte pragmatice, gasim subiecte despre homosexsualiate, interactiuni interrasiale, abuzuri sub toate formele , etc. Sunt fascinante daca le privesti din punct de vedere al relatiilor dintre personaje iubit-iubita, parinti-copii, sot-sotie, mama-fiica, tata-fiu, etc, marea lor majoritate ciobite sau distruse de rigiditate,prejudecati, frustrari, etc sau frumoase si trainice construite cu multa iubire, intelegere si respect. Lasand la o parte latura erotica si descrierile foarte acurate ale acesteia, important este mesajul – vindecarea si drumul spre implinire si de ce nu, fericire, al personajelor pentru ca in final asta ne dorim cu totii sa fim impliniti si fericiti. Sunt multe de spus si de povestit si desi ultimele doua carti citite sunt Eseu despre luciditate de Jose Saramago si Frumoasele straine de Mircea Cartarescu (apropo, merita citita) va pot spune ca, cartile erotice, NA si YA ma fascineaza nu pentru latura erotica, citesti una , doua, cinci si te plictiesti de atata erotism ci pentru mesajele lor.
P.S. Si da , am citit si EL James si Sylvia Day si Samantha Young si Colleen Hoover si Penelope Douglas si multe altele si asa cum am mai spus interesante carti lor.
Mda, nu e deloc ciudat. Fiecare vede intr-o carte ceva anume. Aceasta nu a fost pe gustul meu. Insa am precizat ca poate fi pe gustul altcuiva.
Nu am afirmat ca nu are si ea mesajul ei doar ca la mine a ajuns mai greu :))))
Nu am citit nimic din ce spui tu la P.S. ca ai citit si nu cred ca ar fi genul meu de lectura.
Daca ai observat, din recenziile de pe blog, la cartile citite pana acum, eu sunt mai degraba fan al genului distopic, YA, SF, fantasy. Erotice… mai putin 🙂
Si chiar mi-a fost ciuda pe eroina cartii pentru ca nu a stiut de la inceput sa se opreasca atunci cand el i-a propus asta. Ok, a fost alegerea ei sa continue, cum spui si tu, sa isi gaseasca singura drumul dar na… sunt sincera, nu mi-a placut :))
Nu am intrat pe blogul tau si nu am citit alte recenzii, dar probabil acum am sa o fac. Si cele YA au destul erotism cu exceptia poate a lui Katie McGarry, Destine la limita, nu cu descrieri atat de detaliate :)) dar au. Apreciez sinceritatea si este normal sa nu iti placa tot sau genul , dar unele sunt ok si cele “bune” din categoria asta , daca putem sa spunem asa :)), au un mesaj interesant, libertatea de-a actiona si construi viata conform felului tau de a fi si nu conform sabloanelor, etichetelor, etc, depinde din ce punct de vedere le citesti . Si acum asa “just like funn”, mesajul din Eseu despre luciditate a lui Saramago, stiu pentru fanii lui Saramago este un sacrilegiu ce spun eu acum :)), l-am regasit la o scara mai mica intr-o carte din categoria istoric romantica . Concluzia este ca depinde foarte mult punctul de plecare, chiar si cand citesti o carte, daca plecam la drum ca citim o carte erotica atunci pe asta punem accentul , la o carte romantica punem accentul pe povestea de iubire , la cartea politista punem accentul pe cine este criminalul s.am.d. si ignoram celelalte mesaje, dar daca plecam la drum ca citim o carte si hai sa vedem ce mesaje transmite , altfel stau lucrurile. Cam asa vad eu cititul.
O zi buna si un weekend plin de carti interesante.
Da, ai dreptate 🙂 Doar ca nu eu am ales cartea. Editura mi-a trimis-o pentru a-mi spune parerea despre ea. Uneori e bine sa existe si altfel de pareri. 😉
Cartile de genul Young Adult pe care le-am citit sa stii ca nu prea au avut scene erotice. Asta probabil pentru ca s-au incadrat si in genurille distopic sau fantasy.
Singura cu scene mai hard pe care am citit-o din aceasta categorie a fost primul volum din ”Intoarcerea” de J.L. Armentrout.
La fel, o zi buna si lectura placuta!
Nu pot sa spun ca-mi plac cartile erotice, adica nu scot limba dupa ele si nu salivez cand le vad (barem de-ar avea barbati sexy pe coperta, dar asa … :DD – oare o carte despre un giggolo cand o sa se scrie? 😀 ), dar nici nu ma feresc, ca , vezi Doamne!, as fi vreo puritanista. Imi place sa ma uit dincolo de povestea principala a unei carti, indiferent de gen. Pentru ca in subtext, cum se spune, in diversele planuri/chei in care se citeste o carte, gasesti si altceva, care poate fi mult mai valoros decat actiunea principala. Ca la filmul Titanic: povestea de iubire dintre eroii jucati de di Caprio si Winslet (Jack si Rose) este doar momeala. In realitate, filmul este despre dezastrul transatlanticului, iar cei doi pasageri care se iubeau nu au existat in realitate. Spre deosebire de tot restul filmului (personaje, scene, obiecte, interiorul vaporului, etc), care a fost reconstituit in detaliu de Cameron, dupa ziarele vremii si dupa documentele care inca se gasesc in arhivele din Liverpool cu lista pasagerilor.
Asa si cu aceste carti asa zis erotice (bine, unele chiar sunt, dar nu ma refer la ele), partea aia obscena e ceea ce aduce bani editurii si autoarei. Ce-i in spatele spoielii, s-ar putea sa conteze. Zic s-ar putea, pt ca inca nu am citit-o, dar in alte carti de genul am intalnit portrete sociale si umane remarcabile. Sigur, tot ce-i posibil sa nu fie cazul cartii de fata. N-am asteptari foarte mari de la autorii americani, in general.
Da, ai mare dreptate si nici eu nu am nimic cu scenele de sex. La urma urmei e ceva normal. Insa nu am putut s-o inteleg pe fata asta deloc. Adica faptul ca ar fi putut sa se opresca inca de la inceput dar totusi ea continua sa faca asta… pentru mine e de neinteles. Doar din orgoliu? Ca sa experimentezi? Sau poate traume vechi? Chiar nu stiu ce sa zic.
Mie personal mi s-a parut ca in Calendar girl s-a pus mai mult accent pe scenele de sex, care sa recunoastem, vand bine. Asta in detrimentul povestii.
Acum nu stiu decat ca ea trebuie sa strângă intr-un an un milion de dolari pe care taica-sau ii datoreaza camatarului. Nu stiu ce se intampla in caz ca nu gaseste banii, dar stiu ca pe la noi camatarii iti cam iau gâtul daca nu le poti inapoia ce ti-au dat imprumut.
Si daca-mi spui o alta metoda mai rapida de a face bani foarte multi, la dooj’de ani, cand nu stii sa faci mai nimic si oricum nu te pune nimeni CEO la o companie de succes, ca sa aduni tu milionu’ ăla de parai, spune-mi, că renunț la învățământ și fructific ideea ta 🙂 Iar Mia face banii ăia in vreo 9 luni, taman cât durează o sarcină (iată o primă trimitere/analogie cu o posibilă altă cheie în care poate fi citită cartea – Mia e un fel de crisalidă, care după nouă luni renaște, se transformă în altceva. Mai ales ca am înțeles că taică-său moare, deci dacă o luăm la nivel de destin, ea trece prin toate experiențele acelea ca să se maturizeze, dar om vedea). Apoi intră în lumea mass-media și în show-bizz, parcă. Dar cică cineva din trecut revine distructiv în viața ei. Asta în volumul 4. Insa mai am un raspuns la intrebarea ta, dar o sa-l scriu in recenzia mea, daca gasesc indicii ca am dreptate. Deocamdata e o banuiala, cred ca romanul a fost scris interactiv, ca sa zic asa.
Un alt răspuns la intrebare e ca poate americanii nu sunt atat de ” în limbă” după avere și după partener cu cont gras în bancă. De aceea nu se opreste la primul. Probabil ca dincolo de muschi, bani si satisfactie la orizontala, Mia vrea (si) altceva de la un mariaj. Banuiesc ca acel altceva se numeste potrivire, intelegere.
Zic si eu…
Da, nu stiu ce sa zic… eu habar nu am ce se intampla cu ea mai departe. Nu am cautat sa aflu din alte recenzii iar cand am citit cartea era aparut doar primul volum.
Da, nu ai alte metode sa faci rapid rost de bani dar tipul ala, frate, avea bani, se iubeau cica… ma rog, ma depaseste problema :))))
Sunt sigura ca totusi subiectul cartii se apropie foarte mult de mentalitatile americanilor. Sau, stiu eu, or fi si pe la noi fete care sa refuze un miliardar ca sa practice prostitutia in continuare.
Si mai e o chestie… intre noi fie vorba, tre sa iti si placa sa faci asta 😉
Asta daca un asemenea personaj exista in realitate. Ca eu nu cred ca un barbat e in halul asta de tembel incat sa plateasca o femeie, fie ea si de lux, cu 100.000 de dolari pentru cca 3 saptamani. Pur si simplu nu pot sa cred! Oricat ar fi de bogat, ce Dumnezeu! in fine… am aflat sfarsitul cartilor – nu, la noi n-a aparut decat primul volum, sau parca au aparut toate… eu cotrobai netul dupa materiale in engleza, stii tu 🙂 chestie de obsinuinta profesionala (caut idei pentru propria mea recenzie, ca doar n-oi fi acum critic literar! :DDD parerea mea, ok, dar poate o dau in balarii, ma mai uit si eu in dreapta si in stanga sa vad daca mai gandesc si altii ca mine, sa nu scriu cai verzi pe pereti…). Se marita cu Wes… deci happy ending.
:))))))))))))) Da, deci ciudatel de tot romanul. Or fi existand asa oameni si in realitate?!
Stiu si eu? Poate la ei or fi.. si la noi sunt, dar din aceia carora li se spune ca inaintea lor a mai fost doar unul. Si fraierii chiar cred… :))))))))