Pecetea mortii – Veronica Roth (recenzie)

Pecetea mortii – Veronica Roth (recenzie)

Daca iti plac cartile incluse in categoria ”distopie” nu ai cum sa nu fi auzit pana acum de Veronica Roth, autoarea trilogiei ”Divergent”, devenita rapid bestseller si ecranizata pe marile ecrane dar si a cartii despre care iti voi vorbi astazi, Pecetea mortii.

Roman controversat in afara, laudat insa la noi pe unde am gasit recenzii, Pecetea mortii nu avea cum sa nu imi atraga atentia si sa ma faca sa imi doresc sa o citesc, mai ales dupa ce am citit trilogia Divergent si am devenit fan Veronica Roth. Asa ca, atunci cand am primit cartea de la editura Corint, pentru a-mi spune parerea despre ea, nu aveam cum sa nu ma bucur.

Nu o sa mai scriu detalii despre Veronica Roth ca si autor ci te voi lasa sa citesti mai multe despre ea pe Wikipedia (vezi aici). O sa incep sa vorbesc direct despre ultimul roman al acesteia, Pecetea mortii.

Daca ti-a placut seria Divergent afla de la bun inceput ca Pecetea mortii este scrisa intr-un al registru. Nu mai vorbim de data asta despre o distopie, ci despre un roman science fiction incadrat totusi si la categoria Young Adult. Si asta pentru ca cele doua personaje principale ale cartii, Cyra si Akos sunt doi tineri la varsta adolescentei.

Peceta mortii a fost publicata in ianuarie 2017 (da, foarte recent!) la HarperCollin si este primul volum dintr-o serie de doua carti. Acest lucru nu il stiam cand m-am apucat sa citesc cartea, dar l-am dedus atunci cand am ajuns la final, dezamagita fiind ca se termina cumva brusc si nu asa cum ma asteptam eu.

Despre ce e vorba in Pecetea mortii

Romanul urmareste povestea a doi tineri, un el si o ea, Akos si  Cyra care apartin la doua culturi total opuse, dar care insa locuiesc pe aceeasi planeta, dintr-o galaxie actionata de un asa numit „flux” si unde toata lumea poseda un har.

Teoretic stiam cat de vasta e galaxia, ca e formata din noua planete importante si nenumarate altele la periferie plus statiile cuibarite in stancile neprietenoase ale lunilor dezintegrate si nave orbitale atat de mari, incat puteau fi considerate ele insele natiuni-planete.

Fiecare natiune care locuia pe planetele locuibile din galaxie, in teorie era independenta, insa exista totusi si o forma de asociere a acestora. „Adunarea” reglementa negotul, armele, tratatele si calatoriile si aplica legile in spatiile nereglementate.

„Fluxul” circula prin fiecare planeta din galaxie, prin fiecare vietate si isi facea aparitia pe cer in toate culorile cu putinta, serpuind prin galaxie si legand toate planetele laolalta „asemenea margelelor pe un fir de ata”.

Actiunea romanului incepe pe taramul poporului thuvhet, o natiune de oameni blanzi, opusi atat ca fire, dar si cat ca aspect si obiceiuri de poporului shotet, vestit pentru comportamentul lui brutal si fioros. Shotetii isi cresteaza pe brate linii pentru fiecare viata pe care o iau si isi antreneaza si copii, din frageda pruncie in arta razboiului. Cele doua natiuni locuitoare ale planetei Thuvhe sunt despartite de o intindere imensa de „nagara” (o planta halucinogena) si intre ele domneste o dusmanie veche.

In aceasta lume atat de frumos descrisa in carte de catre Veronica Roth, aflam povestea lui Akos Kereseth care este thuvhesit si a Cyrei Noavek care este shoteta. Romanul este scris la persoana 1, dar schimband personajul. Alterneaza astfel povestea spusa de Cyra cu cea spusa de Akos, insa perfect combinate intre ele asa ca sa formeze un tot unitar usor de lecturat.

Personajele principale din Pecetea mortii

Akos, de mic copil este o fire blanda si generoasa, fiul unui fermier si al unui oracol de pe planeta Thuvhe. Capturat de shoteti impreuna cu fratele lui, acesta este nevoit sa supravietuiasca intr-o lume opusa cu felul lui de a fi si face acest lucru cu un singur scop: sa il scoata pe fratele lui, in viata, de acolo. Harul acestuia ii ofera ocazia de a o cunoaste si proteja pe Cyra.

Cyra este nimeni alta decat sora tiranului care conduce poporul shotet. Harul ei ii confera putere insa una neobisnuita, care vine din … durere. Durerea o face sa devina de temut iar fratele ei se foloseste de ea, ca de o arma vie, pentru a-si tortura si anihila dusmanii.

Intre cei doi se naste o frumoasa prietenie si chiar mai mult de atat. Dar asta ai sa vezi cand ai sa citesti romanul Vevonicai Roth.

Ce mi-a placut la Pecetea mortii

Ce mi-a placut la Pecetea mortii? Pai cam totul, desi recunosc ca la inceput, in primele doua capitole am fost usor confuza. Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc si sa retin numele personajelor care, dupa cum vezi nu sunt uzuale, ca sa zic asa. Mi-a fost greu pana sa ma obisnuiesc cu lumea descrisa de Veronica pentru ca totul e nou. Dar odata ce m-am obisnuit si am intrat mai adanc in poveste mi-a fost chiar greu la final sa ma despart de ea. Asa ca abia astept sa se publice si al doilea volum ca sa vad ce se intampla cu cei doi eroi.

Mi-a placut felul de a fi a lui Akos si puterea lui de a descoperi frumosul chiar si acolo unde aparent acesta nu exista, bunatatea si generozitatea lui.

Mi-a placut de Cyra pentru ca si-a dat seama ca nu trebuie sa fie doar o arma in mainile fratelui ei ci ca poate sa se elibereze de influenta lui malefica, sa se razvrateasca. Ca a reusit sa isi controleze harul si sa il stapaneasca. Mi-a placut evolutia ei ca si personaj.

Si relatia dintre Akos si Cyra e una foarte interesanta. Cumva opusa unei relatii traditionale, gen ea blanda si el razboinic. Ei bine, aici femeia e cea experta in lupte si puternica iar el e bland si pacifist dar foarte sigur pe el. Mi-a placut felul in care se completeaza reciproc si formeaza un cuplu pe care nu ai cum sa nu il indragesti. Akos si Cyra, desi in teorie dusmani de moarte, trec peste aceste probleme si se ajuta unul pe altul pentru a supravietui.

”- Presupui ca sunt brutala fiindca asta e ceea ce ai auzit, am comentat eu.
Ei bine, ce zici de ceea ce am auzit eu despre tine? Esti sensibil, un las, un fraier

– Tu esti o Noavek, a spus el cu incapatanare, impreunandu-si bratele la piept. Ai brutalitatea in sange.

– Nu eu am ales sangele care-mi curge prin vine, am replicat eu. Asa cum nici tu nu ti-ai ales destinul. Tu si cu mine am devenit ceea ce am fost meniti sa devenim”

As putea vorbi ore in sir despre ce mi-a placut la Pecetea mortii si de ce o recomand dar cu cat inaintez in explicatii risc sa divulg din secretele povestii si stii ca nu imi place sa dau amanunte despre desfasurarea actiunii.

Desi controversata in afara din diferite motive care, dupa parerea mea sunt exagerate, Pecetea mortii merita 5 stelute pe Goodreads (acolo unde vei si gasi aceste discutii) si nu 3,5 cat are acum. Este un roman SF care te tine cu sufletul la gura pana la final. Si te asigur ca ajuns la ultima pagina vei regreta ca s-a terminat cand parca era cel mai frumos. O sa-ti doresti sa citesti continuarea 🙂

Multumesc editurii Corint pentru exemplarul oferit spre recenzie!

Tu ai citit Pecetea mortii? Daca da, cum ti s-a parut? Ce ti-a placut cel mai mult?