Umbra muntelui – Gregory David Roberts (recenzie)

Umbra muntelui de Gregory David Roberts, Editura All, București 2016

„Sursa tuturor lucrurilor, lumina, are mai multe forme decât sunt stele pe cer.” – este fraza de început a cărții și vă spun cu toată sinceritatea că este una dintre cele mai frumoase pe care le-am putut citi vreodată la un început de roman.

Dacă în Shantaram despre care am scris aici aflăm fascinanta poveste de viață a autorului, care însă recunoaște sincer în interviuri că a mai fost „înflorită” în roman, Umbra muntelui, care reprezintă continuarea, este mai mult un roman de introspecție. Practic reprezintă trecerea pe „o altă treaptă” a analizei celor petrecute, deși narațiunea și succesiunea de evenimente „aventuroase” rămâne prezentă.

Autorul, evadat dintr-o închisoare australiană, ajunge în Mumbay (fostul Bombay) – India, unde pentru a-și câștiga existența, se va „integra” făcând ceea ce știa mai bine, adică mic trafic de droguri și de documente false. Totodată el își va câștiga și un renume de om bun în mahalaua unde a locuit, pentru faptul că a sărit mereu în ajutorul oamenilor. Aceasta ar fi într-o frază povestea din Shantaram.

Pestrița lume din Mumbay, în care se „învârte” autorul o putem zugrăvi în doar câteva cuvinte. „Era după-amiaza târziu. Ultimele clipe de liniște, înainte ca gloatele de turiști, traficanți de droguri, bișnițari, recuperatori, actori, studenți, gangsteri și fete frumoase în căutare de aventuri să dea năvală pe ușa larg deschisă ca să bea, să mănânce și să-și riște sufletele la cele treizeci de mese din restaurantul Leopold’s.”

Numai că aparenta liniște a acestei lumi semi-obscure, nu se va putea păstra la nesfârșit. „În liniștea instalată între Cicliștii Ucigași și noi patru, o neclintire meditativă părea să se reverse din inimile noastre zbuciumate. Era acea neclintire deliberată de a nu scoate armele, umbra dinaintea străfulgerării soarelui și a sângelui.” Întotdeauna echilibrul este foarte fragil în lumea interlopă și întotdeauna apar noi bande sau noi șefi care aspiră la mai multă putere și influență.

Asta se va întâmpla în Umbra muntelui, odată cu apariția unui nou lider în persoana lui Sanjay.

„Compania Sanjay domina comerțul de contrabandă din zonă, dar nu era prost văzută din acest motiv. De altfel, în acea perioadă, mulți oameni preferau să apeleze la ea pentru a-și rezolva diversele conflicte și nemulțumiri, în loc să se adreseze poliției. De regulă, mafia se mișca mai rapid, deseori era mai dreaptă și întotdeauna mai ieftină decât polițiștii.”

Un adevărat război va începe între bandele rivale iar apropiații lui Linbaba Shataram (supranumele autorului) încep să fie uciși rând pe rând. Iar când vorbim de război nu este vorba doar de o figură de stil, pentru că la dimensiunile unui oraș ca Mumbay, mai mare decât foarte multe țări din lume, orice conflict poate ajunge la proporții inimaginabile.

Unde să fugi, unde să te ascunzi? Linbaba o mai încasează și el, pentru că astea sunt riscurile în lumea în care trăia.

„Era încă devreme. Falsificasem trei pașapoarte, fusesem răpit, bătut și interogat, și era abia ora două după amiaza.”

Peste povestea violentă din roman se suprapune și cea de dragoste dintre Linbaba și Lisa. Karla, personajul feminin plin de mister care apare și în Shantaram a fost marea iubire a lui Lin. Numai că, așa cum s-a dovedit, a fost o poveste cu trădare, deoarece Karla s-a măritat cu un bărbat foarte potent financiar și influent prin urmare, mai ales că activa în domeniul media.

Deci Lin are în Umbra muntelui o nouă iubită, în persoana Lisei, o fată salvată dintr-un bordel. Numai că nici de ea nu va avea parte, deoarece Lisa moare în urma unei supradoze. Accident, sinucidere sau crimă?

Afectat profund de toate prin câte trece, Lin, autorul cărții de fapt, va încerca să mediteze mai mult asupra sensului vieții, va încerca să caute răspunsuri la întrebări esențiale, nu întotdeauna singur, ci mereu înconjurat de personaje tocmai potrivite pentru astfel de demersuri.

Iată de ce Umbra muntelui este și un roman de introspecție, de profunde analize și autoanalize filosofice. Misteriosul bătrân Idriss, găsit în vârful muntelui și mereu înconjurat de nori groși din fum de canabis, vine să completeze tabloul. El este înțeleptul, maestrul la care vin foarte mulți oameni să caute răspunsuri.

Ne dăm seama, citind cartea, că în actul de aflare a păcii sufletești, omul are urcat pe „muntele vieții” și că de fapt cea mai mare bătălie se dă în interiorul fiecăruia. În romanul acesta, ca și în precedentul, găsim umanitatea în cele mai neobișnuite locuri și oameni. „Noi, oamenii, și doar noi ne putem modifica comportamentul prin idei,sentimente, credință și artă. Lucruri ce izvorăsc eminamente din umanitatea noastră. Noi ne creăm pe noi înșine.”

Am dat în această scurtă recenzie câteva citate din carte, pe care le-am considerat potrivite în argumentarea mea, dar vă spun că veți putea găsi și altele la tot pasul.

Întreaga carte este plină de mostre ale înțelepciunii orientale dar și occidentale, pentru că marile adevăruri nu aparțin doar unei singure culturi.

Deoarece acțiunea se petrece într-o țară exotică plină de spiritualitate, India, cartea este cu atât mai fascinantă, incitantă și antrenantă. O recomand cu căldură și aștept alături de cititori și celelalte volume, pentru că am înțeles că este vorba în fond de o tetralogie.

Traian

Mulțumesc editurii All pentru exemplarul oferit spre recenzie.