Cât de mult se construiește în ziua de azi?

Cât de mult se construiește în ziua de azi?

Încă mai există nostalgici ai perioadei comuniste care cred cu tărie că atunci s-a construit foarte mult, mai ales în ceea ce privește blocurile de locuințe. Exceptând perioadele când într-o țară există războaie sau alt fel de conflicte armate, într-un fel sau altul, în ritm mai lent sau în ritm accelerat, peste tot se construiește în funcție de necesitățile societății.

Este drept că s-a construit mult în comunism, dar s-a construit prost, fără dubii. Blocurile urâte, ca niște cutii de chibrituri, cu apartamente mici și înghesuite au fost comune în toate țările Europei de Est.

În orașele din România, Polonia, fostul U.R.S.S. sau fosta R.D.G., cartierele rezidențiale arătau cam toate la fel. Apartamentele erau de cele mai multe ori finisate rudimentar, cu un simplu linoleum lipit direct pe beton. Cine auzise pe atunci de gresie interior, de exemplu?

Dacă cel ce primea apartamentul pentru a locui în el cu chirie era un om mai gospodar, începea imediat să și-l amenajeze singur. Ferestre moderne, bine izolate termic și fonic gen geamuri termopan nici măcar nu existau. Așa că omul gospodar se apuca să își transforme apartamentul, pe cât putea, cu resursele de atunci. Căuta să își finiseze cât de cât locuința cu tipul de materiale pe care le avea atunci la îndemână și trebuie să spunem că nu erau prea multe.

Cea mai mare realizare era să îți montezi în casă parchet, gresie și faianță. Puținii privilegiați care „primeau” spre folosință un apartament cu parchet erau invidiați de toți cunoscuții. Apoi o baie și o bucătărie „dotate” cu gresie și faianță erau maximum de confort visat la un apartament de bloc. Ei bine și ceva mobilă, refuzată la export, dacă se mai putea, întregeau imaginea unei familii de succes, în ceea ce privește înaltul standard de locuit.

Eu pot să afirm că și în perioada de după 1989 s-a construit foarte mult în România. Dar nu s-au mai făcut cartiere muncitorești anoste, ci fiecare și-a făcut pe cont propriu ceea ce a putut. Zonele de la marginea orașelor au devenit zone rezidențiale cu case și vile cochete, construite după planuri elaborate de arhitecți și proiectanți, după preferințele proprietarilor. Numai pe internet am putut vedea mii de planuri de case și sunt sigură că de fapt numărul acestora este (aproape) nelimitat.

În multe reviste de profil poți găsi, pentru amenajări interioare și exterioare, idei nenumărate pe care să le particularizezi în funcție de ceea ce îți place. Mai găsești și pe internet nenumărate alte idei. În magazinele de profil se găsesc atât de multe sortimente de materiale de construcții, încât practic poți să faci cu ele cam tot ce îți trece prin cap. Iar muncitorii români din construcții, mulți trecuți prin Occident, alții „școliți” în țară, au deprins și ei cele mai noi tehnici din domeniu.

La toate acestea ar trebui să mai adăugăm și apariția pe piață a multor firme străine de prestigiu, la care se adaugă și altele românești care au crescut în ultimii ani, firme care pun la dispoziție tot felul de produse de bună calitate pentru construirea și amenajarea unei case. Iar firmele ce vând toate cele necesare există și ele în fiecare oraș și chiar în multe dintre satele patriei.

Așa că eu spun că acum, în ultimele decenii, s-a construit poate chiar mai mult, dar cu siguranță mult mai bine ca pe vremuri! Tu ce părere zi?