Enciclopedia vinului – Madeline Puckette & Justin Hammack (recenzie)

Enciclopedia vinului – autori Madeline Puckette și Justin Hammack, editura Baroque Books & Arts, București 2016, volum publicat cu sprijinul Avincis Vinuri SRL și Stoica & Asociații, traducere din limba engleză de Mihai Moroiu

Am descoperit de curând, pe Târgul Cărții o carte pe care mi-am dorit-o de multă vreme în bibliotecă. Deși mai aveam cunoștințe în ceea ce privește vinul, trebuie să recunosc că, deși erau corecte și din surse diverse, dar de încredere, acestea nu erau sistematizate.

Apoi ca orice bărbat, care se pricepe la vinuri, că doar bărbații cu toții se pricep la fotbal și la vinuri printre altele, mai dețineam și cunoștințe de prin „folclor”, nu neapărat corecte și riguroase. Iar în ceea ce privește degustarea unui vin, știam să spun doar că este bun sau nu, dulce sau acru sau răsuflat.

Enciclopedia vinului (eu am luat-o de aici) este cartea care a venit să îmi consolideze ceea ce știam deja bine, să-mi corecteze ceea ce știam greșit și să îmi adauge la cunoștințele mele ceea ce nu știam. Desigur că mai există enciclopedii despre vinuri, de mare întindere și cu foarte multe detalii, dar nu o astfel de carte mi-am dorit.

Nu sunt și nici nu vreau să ajung degustător profesionist de vinuri sau sommelier, pentru că am alte preocupări. Nu vreau să fiu producător de vinuri, deși la noi în gospodărie facem în fiecare toamnă vin din strugurii proprii.

Vreau doar să știu mai multe despre vinuri și să vă împărtășesc și vouă din cele aflate, iar această carte m-a ajutat foarte mult. De la început vreau să vă spun că se numește vin numai băutura alcoolică obținută din fermentarea mustului natural de struguri.

Există pe piața noastră foarte multe vinuri „adevărate”, cum mai există din păcate și vinuri falsificate, obținute din fermentarea resturilor de struguri cu câte și mai câte adaosuri. Dar să fie bine stabilit, că vin din „pastile” nu există, această sintagmă fiind o mare gogoriță. Dar despre asta voi discuta într-un alt articol.

Autorii cărții Enciclopedia vinului sunt și fondatorii site-ului winefolly.com, de unde se mai pot afla multe alte lucruri. Unul dintre acestea este și locul ocupat de România în rândul țărilor producătoare de vinuri din lume. Am fost curios să aflu asta deoarece în enciclopedie România nu apare deloc, fapt care m-a intrigat.

Consultând site-ul însă am aflat că noi ne situăm pe locul 13 în lume, un loc onorabil în clasament, dar care ar putea fi îmbunătățit. Dar mai cu seamă ar putea să crească exporturile românește de vinuri, pentru că, fapt destul de trist, noi practic nu existăm ca exportatori, deși avem vinuri de o calitate excelentă.

Ce am mai aflat din carte? Îmi pusesem problema suprafețelor cultivate cu viță de vie și a producției de vinuri ca o consecință și m-am întrebat de ce unele țări cu suprafețe imense nu produc vin. Ei bine, vița de vie are nevoie de o climă temperată și în țările calde pur și simplu nu crește, iar în țările reci nici atât.

În plus, vița de vie este o plantă care necesită pentru cultivare un imens volum de muncă specializată, ori în țările în care nu există tradiție în cultivarea ei, nu există nici specialiști sau simpli lucrători care să o cultive. Cu atât mai mult noi românii am putea profita de tradiția noastră în domeniu, ca să creștem suprafețele cultivate și mai ales să mărim exporturile de vin.

Dar cum se bea vinul? Pentru că vinul este cu adevărat o băutură magică, care aduce multe beneficii sănătății, fapt dovedit prin numeroase studii dar și prin experiența milenară a popoarelor. Numai că beneficiile sunt date doar de consumul moderat de vin: femeile trebuie să bea cel mult un pahar iar bărbații cel mult două pe zi, un pahar standard având 150 ml. Deci vinul se bea câte puțin, ca să bucure inima și sufletul, dar să fie și izvor de sănătate.

Și totuși ce este vinul? Adică ce conține? Vinul este o soluție apoasă, având 10-15% alcool, 1-2 % zaharuri plus sute de alte substanțe și restul apă. Vinul conține deci peste 80% apă, sau chiar până spre 90% și peste (în cazul vinurilor foarte slabe cu 8% alcool, dar acestea sunt doar vinuri de casă). Alcoolul trebuie să provină din fermentarea mustului de struguri, deși mai există și vinuri cu alcool adăugat.

Există vinuri obținute dintr-un singur soi de struguri, dar și vinuri din amestecuri de soiuri (acestea se numesc cupaje). Vinurile se etichetează prin urmare fie după soiul de struguri, fie după regiunea din care provin, sau după un nume propriu dat de producător.

Ce urmărește un degustător? Un degustător urmărește cinci caracteristici principale: dulceața (zahărul rezidual), aciditatea, taninul, alcoolul și corpul vinului. Dar de ce vă spun eu toate astea? Mai bine vă las să le descoperiți singuri în carte, pentru că este o lucrare ce ar trebui să se găsească în biblioteca oricui, nu doar a mea.

Ce mi-a plăcut mult la Enciclopedia vinului? Faptul că este foarte concisă, are o grafică deosebită și o poți consulta oricând, ca să afli ce vrei. Nu trebuie citită „din scoarță-n scoarță”. Este o lucrare „ușurică”, dar foarte completă. Iar site-ul asociat este unul de referință.

Ce nu mi-a plăcut la Enciclopedia vinului? Faptul că nu am avut-o mai demult. Și faptul că nu au scris și despre vinurile românești, deși pe site sunt destule informații despre acestea. Acum cred că mi-am făcut poftă, scriind recenzia, așa că mă pregătesc să desfac o sticlă de vin.

Voi sunteți consumatori de vin? De care vă place?