Spulberă-mă (#1 Atingerea lui Juliette) – Tahereh Mafi (recenzie)

Spulberă-mă (Atingerea lui Juliette, vol. 1 ) – Tahereh Mafi (recenzie)

Nu mă pot lăuda că vara asta am citit așa mult. Cel puțin nu așa mult ca vara trecută dar tot am citit câteva cărți despre care însă nu am și reușit să vă povestesc. Am ”rămas datoare” cu ceva recenzii așa că în săptămânile care urmează mă voi mobiliza să vă povestesc despre cărțile citite lunile astea.

Și o să încep cu cea care mi-a plăcut cel mai mult dintre toate cele citite vara asta, și anume cu volumul 1 din seria ”Atingerea Julietei”, Spulberă-mă, scrisă de Tahereh Mafi, o autoare cu care acum am făcut cunoștință pentru prima dată.

”Atingerea mea e letală.
Atingerea mea e putere.

Am un blestem.
Am un dar.

Sunt un monstru.
Sunt mai mult decât umană.”

Spulberă-mă a fost scris în anul 2011 și tradus destul de rapid la noi însă traducerea seriei nu a continuat, pe piață existând doar primul volum. Se pare că în sfârșit editura a decis continuarea traducerii și publicării seriei așa că în această toamnă o să fie publicat și volumul 2. Sper să nu se oprească aici pentru că seria Atingerea lui Juliette mi se pare una foarte bună, deosebită, atât ca și subiect cât și ca stil de scrierea al autoarei.

Din câte am citit drepturile de ecranizare au fost și ele achiziționate de cătrei cei de la 20 Century Fox și ar fi super să se și facă un film după această serie.

Despre ce este vorba în Spulberă-mă

Spulberă-mă este încadrată la genul distopie/young adult. Iar iubitorii genului vor fi cu siguranță mai mult decât încântați să o citească pentru că este o serie fascinantă. Evident că sunt și destul de multe clișee dar ceea ce scoate seria din anonimat este, cred eu, nu neapărat subiectul ci mai ales stilul autoarei, modul în care este scrisă.

În Spulberă-mă avem de-a face cu o lume distopică stăpânită de foamete și violență, o lume în care populația a fost decimată de boli, în care nu mai sunt păsări care să zboare și norii arată ciudat.

Ca în orice distopie avem de-a face și cu un regim totalitar, despotic, ”Restaurația”, o facțiune politică care se vrea salvarea omenirii dar care de fapt domină viețile și gândurile tuturor celor care au supraviețuit dezastrului.

Una dintre consecințele distrugerii ecosistemului este și apariția unor mutații care au dat unor oameni anumite calități speciale, abilități care mai de care mai ciudate sau altfel spus, supraputeri.

Unul dintre aceștia este și eroina principală, Juliette, o adolescentă de doar 17 ani cu niște puteri aducătoare de moarte. Atingerea Juliettei e fatală și asta o face să devină un fel de paria al societății din care face parte. Chiar și proprii părinți o neagă, o consideră un monstru și se dezic de ea, trimitând-o într-un ospiciu pentru boli mintale. Un fel de închisoare de fapt.

Juliette petrece, închisă singură într-o celulă întunecoasă, aproape un an, mai exat 264 de zile sau altfel calculat 6336 de ore. Fără contact uman, fără să poată vorbi cu cineva. Doar ea și cei 13 metri pătrați ai celulei cu o singură ferestruică prin care, ca să reziste, își imagina că vede zburând o mare pasăre albă.

Ei bine, în tot acest timp, Juleitte a fost studiată în secret de către Warner, unul dintre liderii Restaurației, și el un adolescent, de fapt fiul conducătorului suprem al acestei grupări totalitate care conduce lumea.

Warner este fascinat de Juliette sau mai bine zis îndragostit sau obsedat de aceasta, atât din punct de vedere fizic cât și în ceea ce privește puterile pe care le are. Gândește că este la fel ca el și încearcă să o atragă de partea lui, de partea răului, altfel spus.

Juliette însă nu este o persoană care să poată fi atrasă în jocul lui, în ciuda puterii pe care o are, a ”abilității” de a omorâ oameni. Puterea este pentru ea mai mult un blestem decât un lucru de care să își dorească să se folosească. Iar până la cei 17 ani ai săi, această putere neobișnuită nu i-a adus decât suferință, multă suferință, multă singurătate.

Imaginează-ți cum ar să nu poți atinge, să nu poți fi atins. Cum ar fi ca niciodată să nu simți afecțiunea celulalt, manifestată printr-o îmbrățișare. Și asta de mic copil. Mi se pare crunt să nu poți fi luat în brațe de părinți, să nu simți că ești iubit ci din contra, respins pentru ceea ce ești.

Juliette reușește să își mențină sănătatea mintală cât timp a stat izolată dar asta nu înseamnă că nu i-a venit greu să se adapteze la contactul uman. În celula ei este adus, la un moment dat un tânăr, Adam, cu care împarte pentru ceva timp întunericul închisorii și cu care se împrietenește cât de cât.

Asta până când este scoasă de tot din închisoare și adusă la reședința lui Warner, moment în care află că Adam nu este de fapt decât un soldat din armata acestuia desemnat să verifice sănătatea mintală a acesteia.

Da, Adam este o soldat bine pregătit din armata lui Warner și în același timp o persoană din trecutul lui Juliette însă, ceea ce acesta nu știe este faptul că Adam este îndrăgostit de aceasta și nu își dorește decât să o salveze – iată că avem și un clișeic triunghi amoros …

Juliette reușește să evadeze împreună cu Adam și ajung, după multe peripeții în tabăra rebelilor, urmăriți fiind de către armata lui Warner care își dorește să o aducă înapoi lângă el.

Cine sunt rebelii, ce vor găsi Juliette și Adam în tabăra acestora, va reuși Warner să îi descopere, captureze și aduce înapoi? Asta, evident că rămâne să aflați singuri dupa ce citiți cartea.

Părerea mea despre Spulberă-mă

Nu am mai citit de mult o distopie și mai ales una care să îmi placă și care practic să n-o pot lăsa din mână. Așa că Spulberă-mă am trecut-o pe lista cărților care mi-au făcut o foarte bună impresie și pe care o recomand mai ales iubitorilor genului.

Pe mine una nu m-a atras neapărat povestea sau ritmul alert al acțiunii cât felul în care scrie Tahereh Mafi. Începutul cărții, când Juliette este în singurătatea celulei, când ne este povestit chinul sufletesc al acesteia și apoi conviețuirea cu Adam este scris mai mult în metafore, foarte poetic.

”Capul său plecat într-o parte sparge în două gravitația.

Sunt suspendată în acel moment. Clipesc și îmi îmbuteliez respirația.

El își schimbă poziția, iar ochii mei se spulberă în mii de bucățele care ricoșează prin toată încăperea, prinzând un milon de instantanee, un milion de clipe în timp. Imagini pâlpâitoare decolorate cu timpul, gânduri înghețate plutind precar într-un spațiu mort, un vârtej de amintiri care-mi taie sufletul. El îmi aminteștește de cineva pe care l-am cunoscut cândva.

O respirație scurtă și revin brusc la realitate.”

Apoi stilul se schimbă puțin lăsând mai mult loc acțiunii așa încât pur și simplu nu știi când trece timmpul dând pagină după ăagină pentru a afla ce se mai întâmplă, ce vei mai descoperii nou. Iar finalul… ei bine, îți vei dori să ai și volumul 2 pe noptieră. 🙂

Noroc că de data asta, adică la această a reeditare, editura a cuprins și o nuvelă, Distruge-mă, nuvela lui Warner care nu este decât povestea privită din perspectiva lui Warner dar din momentul în care Juliette scapă de urmărirea lui.

E interesant de citit și această nuvelă pentru că te ajută să-l înțelegi mai bine pe Warner, felul lui de a fi, motivele care au dus la ceea ce este el în prezent. Te face chiar să îți pui semne de întrebare în ceea ce privește răutatea lui.

Sunt sigură că și celelate volume vor fi la fel de interesante și abia aștept să citesc continuarea!

Pentru că mi-a plăcut felul în care a fost scrisă, felul în care Tahereh Mafi a conturat personajele, dar și pentru acțiune, i-am dat 5 steluțte din 5 pe Goodreads. Și cred că este un must read pentru iubitorii genului distopic/Young Adult.

Pentru cine vrea s-o citeasca, o poate comanda de AICI.

Voi ați citit deja Spulberă-mă? Cum vi s-a părut?