Ce nu ai voie să consumi în dieta islamică

Ce nu ai voie să consumi în dieta islamică

După ce săptămâna trecută am scris pe scurt despre dieta budistă, ca o primă dietă impusă adepților din motive religioase, astăzi ne vom opri asupra dietei islamice.

Aceasta este dieta pe care o țin, sau măcar se străduiesc să o țină, adepții islamismului sau mahomedanismului, a doua cea mai numeroasă religie de pe Pământ, după creștinism, ca număr de credincioși. Nu este practic o dietă, ci un mod de viață.

Ca să înțelegem mai bine în ce constă dieta sau regimul alimentar islamic, cel mai simplu ar fi să enumerăm și să discutăm nu despre ce se consumă, ci despre ce este interzis a se consuma în această religie.

Există și doi termeni în arabă, cunoscuți de musulmani, anume halal (ceea ce este permis, adică bun) și haram (ceea ce este interzis, adică rău).

Probabil toată lumea știe că musulmanii nu mănâncă porc deloc. În afară de acesta sunt interzise (haram) a fi consumate orice fel de animale moarte (fie că au murit de vreo boală, vânate și omorâte de sălbătăciuni sau moarte natural), cu excepția cazului în care animalul este sacrificat pentru consum (de un musulman).

Mai este interzis sângele și orice fel de hrană dedicată altui zeu decât Allah (Dumnezeu). Adică sunt interzise a fi consumate ofrandele altor religii.

Un musulman sacrifică orice animal pentru consum cu o rugăciune și cu gândul la Dumnezeu. Și hrana tot așa este consumată, cu rugăciune și mulțumind lui Dumnezeu. De altfel și la noi, dar și prin alte părți, nu doar călugării, dar și creștinii practicanți spun o rugăciune înainte de a se așeza la masă.

Revenind la sacrificiul animalului, acesta va fi făcut de un om expert în așa ceva, astfel încât animalul să nu sufere inutil. Este interzis ca animalul să fie chinuit sau bătut până la moarte.

Îmi amintesc și eu de pe vremea copilăriei, cum măcelarul (creștin ca și noi) care ne tăia porcul în preajma Crăciunului, spunea că nu este bună carnea dacă animalul a fost chinuit. La musulmani deci regula ca animalul să nu fie chinuit a devenit lege religioasă.

Cu privire la alimentele interzise, există o regulă în Coran care se numește legea necesității, care spune că se pot consuma și alimentele interzise fără să fie un sacrilegiu, dar numai în caz de urgență, atunci când supraviețuirea este pusă în pericol.

Cu alte cuvinte, în cazul unui naufragiu de exemplu, musulmanul va putea mânca din conservele de porc, ca să nu moară de foame, dacă nu are altceva de mâncare. După ce problema supraviețuirii a fost rezolvată, el va reveni la regulile impuse de Coran.

Băuturile alcoolice sunt de asemenea interzise în religia islamică, dar cu unele discuții. De exemplu berea fără alcool, dar care are totuși un 0,5% alcool, poate fi consumată în cantități mici, astfel încât să nu depășească pragul peste care poate fi considerată băutură alcoolică.

Mai există și multe alte animale care nu pot fi consumate. De exemplu musulmanii care trăiesc în comunități multiculturale, multietnice și multireligioase, și-au pus problema unor aditivi alimentari, cum ar fi gelatina (care poate fi și de porc). Există acum legi, certificări și garanții de calitate, care pot să confirme că într-adevăr un produs este conform cu normele Coranului.

Multe firme mari ce produc alimente, multe restaurante (McDonalds, KFC etc.) au și standard pentru produse destinate persoanelor de religie islamică.

Nu este doar un moft, ci o necesitate dictată de piața liberă, având în vedere că aceasta (piața produselor conforme cu Coranul) reprezintă 20% din totalul mondial! Nu poți pur și simplu ca mare producător mondial să nu ții cont și de cei peste un miliard de musulmani din lumea întreagă.