Puterea (vol 2 Titanii)- Jeniffer L. Armentrout (recenzie)
Puterea este volumul al doilea din seria ”Titanii”, autorul acesteia fiind Jennifer L. Armentrout, cunoscută pentru că a scris celebra serie ”Lux”.
Atât despre ”Întoarcerea”, primul volum din ”Titanii” (vezi aici recenzia) cât și despre o parte dintre volumele seriei ”Lux” v-am vorbit deja pe blog (vezi aici, aici și aici) și vă spuneam că îmi place mult cum scrie.
Dacă la seria ”Lux” sunt deja toate cele 5 volume traduse și publicate la noi, la editura Leda Edge, nu același lucru se poate spune și despre seria ”Titanii” care este, din păcate la al doilea volum tradus și publicat la noi. Evident, tot la editura Leda Edge.
Seria cuprinde un număr de 4 volume, ”The return”, ”The power”, ”The struggle”, ”The prophecy”, ultimul abia publicat anul acesta. Vom mai avea, deci de așteptat până când îl vom putea vedea tradus și la noi.
Ca și gen, Puterea (și, evident toată seria ”Titanii”) este un fantasy/young adult. Eroii principal sunt foarte tineri iar acțiunea se petrece într-o într-o ipotetică situație în care eroii din mitologie încă ar mai exista și coexista printre noi.
Am să încerc să vă povestesc pe scurt despre acțiunea din acest al doilea volum, făra a da totuși detalii prea multe și am să plec de la premiza că dacă ați ajuns să citiți această recenzie știți totuși despre ce este vorba în primul volum.
Despre ce este vorba în Puterea
Daca în primul volum al seriei eram familiarizați cu personajele și lumea fantastică creată de autoare, cel de al doilea volum este centrat mai mult pe relația dintre cei doi protagoniști principali ai poveștii: Seth și Josie.
Știți deja că între ei se înfiripă o frumoasă și imposibilă poveste de dragoste așa că era normal ca acest volum să vorbească despre cum a evoluat relația dintre ei.
Aproape trei sferturi din acțiune se desfășoară în incinta universității Covenant, Seth primind sarcina de a o învăța pe Josie cum să-și strunească puterile abia ieșite la iveală. Ei vor avea și sarcina de a descoperii și pe ceilalți semizei bine ascunși printre muritori.
Cei doi se înțeleg din ce în ce mai bine și par a fi făcuți unul pentru altul până când Seth, într-un moment de slăbiciune, este ispitit iar de fascinația puterii și își dă seama că dacă ar continua să stea lângă Josie ar exista posibilitatea să-i facă rău.
Ca să înțelegeți despre ce e vorba, Seth, are ca și Titanii capacitatea de a extrage eterul din fiecare ființă vie, consecința fiind, evident, moartea persoanei. El se hrănește cu acest eter și devine foarte puternic. De aici și fascinația pe care eterul o are asupra lui. E cumva, ceva involuntar.
Deși, cu durere, Seth se îndepărtează de Josie, neavând curaj să-i spună acesteia adevărul, că s-a hrănit din ea și era cât pe ce s-o ucidă, acesta nu poate totuși să stea departe de ea.
Dragostea care o simte pentru ea este mai puternică decât puterea pe care ar trebui s-o aibă ca să se iasă din viața ei așa că aceștia ajung să fie din nou împreună și să lupte cot la cot cu daimoni și Titani.
În acest volum apar și personaje noi cum ar fi cei doi îndrăgostiți surgiuniți în lumea de dincolo, Aiden și Alexandra (cea de care este legat Seth) dar și mitologicul Hercule care, de data asta este un personaj super antipatic. Chiar m-a surprins și amuzat viziunea autoarei asupra acestuia.
O mai întâlnim și pe Meduza ”deghizată” în bibliotecară, contrazicând veridicitatea poveștii cu Perseu care o decapitase. Aceasta ispăsea o pedeapsă dată de zei păzind, de Titanii sau Ucigașul de Zei, intrarea în Olimp.
Aceasta o aduce pe Josie la intrarea în Olimp unde vede un mitologic calalb, Pegas și face cunoștință cu Atena de la care primește o sticluță cu sânge de Pegas, sânge pe care să-l folosească împotriva fie a unui Titan fie a Ucigașului de Zei despre care nu știa nimeni cine ar fi.
Avem de-a face în continuare și cu războiul dintre puri și impuri care transformă Universitatea Covenant într-un adevărat câmp de luptă. Vom avea parte de momente palpitante care te vor ține cu sufletul la gură dar și de scene de sex descrise cu îndrăzneală de autoare. Să nu uităm că în această serie Jennifer Armentrout scrie cu umor dar și folosind un limbaj care te poate suprinde dacă ești ceva mai pudic.
Nu o să vă mai povestesc cine este Ucigașul de Zei, dacă ceilalți semizei vor fi descoperiți sau ce se va întâmpla cu cei doi îndrăgostiți, dacă iubire va învinge și vor reuși să rămână împreună, Veți descoperi singuri citind romanul.
Părerea mea despre Puterea
Nu aș putea afirma că mi-a displăcut Puterea, acest al doilea volum al seriei Titanii. E o lectură ușoară, antrenantă, amuzantă și plină de imaginație. Din păcate nu pot spune că mi-a plăcut la fel de mult ca și primul volum.
Mi s-a părut că au fost prea multe detalii, că s-a insistat prea mult pe relațiea dintre cei doi și mai puțin pe acțiune, așa cum am fost obișnuiți din primul volum. Într-un fel era normal, logic ca autoarea să insiste pe relația dintre ei pentru a putea înțelege că aceasta nu este una superficială și că s-a consolidat. Asta va explica mai târziu poziția și acțiunile lui Josie.
Dar, cumva mie mi s-a părut prea mult ca să nu zic de reacțiile lor copilărești. Dar nu trebuie să vă luați după mine. Eu am judecat cumva mai la rece și cred că lectura cărții m-a prins într-o dispoziție mai ”realistă” decât romantică.
Chiar aș fi curioasă cum vi s-a părut vouă acest al doilea roman al seriei, dacă v-a plăcut la fel de mult ca și primul, dacă ați avut și voi impresia că s-a insistat prea mult pe relația dintre cei doi.
Puterea, cel de al doilea volum al seriei Titanii, îl puteți comanda direct de pe site-ul editurii (vezi aici) sau de la marile librării online (vezi AICI și AICI)
mie nu mi-a placut niciodata mitologia. Asta e singurul motiv pentru care nu m-am avantat inca spre seria Titanii, desi mi-a placut la nebunie Seria LUX. Poate mai incolo, cand vor fi aparut toate volumele, ma bag si eu.
Da, cel mai bine ar fi sa mai astepti si sa citesti toate volumele unul dupa altul. Cred ca in felul asta nu o sa mai para prea lungita prima parta din volumul doi. Cumva e naturala, logica partea asta dar cum am citit cartea dupa un an… Bine ar fi fost sa am atunci volumul 2. Cu siguranta as fi gandit altfel pentru ca era intrata in atmosfera aia faina din volumul 1 si tin minte ca rau mi-a mai parut cand s-a terminat.