Tu ești muntele – Brianna Wiest (recenzie)

Tu ești muntele – autor Brianna Wiest, Editura Orion (recenzie)
subtitlu: Cum să transformi autosabotarea în autocontrol

”Aceasta este o carte despre piedicile pe care ni le punem în fața propriei dezvoltări, dar și despre diferitele feluri în care putem să înțelegem și să depășim aceste piedici.” Așa începe descrierea de pe coperta 4 a cărții Tu ești muntele, scrisă de Brianna Wiest.

Această frază m-a convins pe mine să-mi doresc să cumpăr cartea de la Libris ca să văd despre ce e vorba și care este viziunea autoarei, ce aduce nou, în ceea ce privește încrederea în sine și eliminarea autosabotării, în felul acesta putând să ne atingem potențialul maxim de dezvoltare.

Drept să spun titlul cărți, de unul singur, nu m-ar fi convins să cumpăr cartea. Ba chiar am fost intrigată de titlul cărții și curioasă în același timp să aflu de ce Brianna Wiest a ales să numească în felul acesta o carte din domeniul dezvoltării personale.

Răspunsul e unul simplu: muntele este folosit de secole, ca metaforă, pentru marile provocări cu care noi, oamenii ne confruntăm, dar mai ales pentru acele provocări care par a fi imposibil de depășit. Iar pentru a escalada proprii munți este nevoie să lucrăm la noi, la traumele noastre, la a ne dezvolta rezistența și a ne adapta ”urcușului anevoios”.

Muntele, practic, este zidul dintre tine și viața pe care vrei s-o trăiești iar înfruntarea lui este singura cale spre libertatea și transformarea ta. Poalele muntelui pe care îl ai de urcat este fix acel moment în care ai ajuns la punctul în care îți dai seama că viața ta nu mai poate continua așa, că ceva este necesar să schimbi. Și atunci îți privești ”muntele”, îl înfrunți, urci și îl cucerești.

Chiar din primul capitol al cărții, Brianna Wiest ne spune că, în viață, nimic nu te trage mai mult în jos decât o faci tu autosabotându-te. Însă ea nu consideră autoabotarea masochistă, așa cum ar putea părea la prima vedere, un produs al urii de sine, al încrederii scăzute sau a lipse de voință.

Ea ne spune că, în fapt, autosabotarea este doar prezența unei nevoi inconștiente care este îndeplinită de comportamentul de autosabotare. Pentru a depăși acest punct este necesar, printre altele, să ne reinventăm imaginea de sine prin identificarea și vindecarea traumelor și eliberarea emoțiilor neprocesate.

Autosabotarea apare când refuzăm să ne îndeplinim cele mai ascunse nevoi, deseori pentru că nu credem că suntem capabili să le gestionăm.

Nu aș vrea să crezi că Tu ești muntele este o carte care vorbește doar despre autosabotare. Abordarea autoarei este una complexă. Începe, într-adevăr, în primul capitol cu autosabotarea însă, pe parcurs abordează și celelalte tema importante în cunoașterea de sine, teme cum ar fi iubirea de sine, perfecționism, judecarea altora, mândrie, teama de eșec sau vina de a reuși.

Ne învață cum să interpretăm emoțiil enegative cum sunt mânia, tristețea, vinovăția, jena, invidia, ranchiuna, regretul, teama cronică. De asemenea ne arată cum să dialogăm cu subconștienul nostru și cum îi înțelegem mesajele dar și cum să facem distincția dintre instinct și teamă.

Capitolul 4 este dedicat dezvoltării inteligenței emoționale, capitolul 5, eliberării emoționale, capitolul 6, creării unui nou viitor și ultimul capitol, 7, vorbește despre trecerea de la autosabotare la stăpânirea de sine. Nu mai intru acum în amănunte referitor la ce găsești în fiecare capitol. Ai să descoperi pe parcurs, pe măsură ce vei citi cartea.

Mie mi-a plăcut modul în care a fost scrisă, limbajul accesibil și informația foarte bine structurată așa că o recomand tuturor celor care vor să termne o dată pentru totdeauna cu autosabotarea și să-și rescrie conceptul de sine pentru a putea trăi o viață împlinită.

Autosabotarea nu este un mod de a ne răni, este un mod prin care încercăm să  ne protejăm.

Autosabotarea este atuni când ai două dorințe contradictorii. Una este conștientă, cealaltă inconștientă. Știi că vrei să mergi mai departe în viață, totuși stai pe loc, blocat dintr-un motiv anume.