Istoria credințelor și ideilor religioase – Mircea Eliade

Istoria credințelor și ideilor religioase
Volumul 1, De la epoca de piatră la misterele din Eleusis,
autor Mircea Eliade, Editura Polirom 2011, traducere de Cezar Baltag

Citind coperta interioară a cărții poți fi surprins că această lucrare scrisă de unul dintre cei mai mari savanți români este tradusă în limba română. Aceasta se datorează faptului că Mircea Eliade (1907-1986) a scris opera sa de căpătâi în limba franceză, cum a scris de altfel multe altele dintre cărțile sale.

Chiar dacă sentimentul de mândrie națională ne poate perturba judecata obiectivă, va trebui să recunoaștem faptul că Eliade aparține întregii lumi, el fiind un savant uriaș, universal și unic.

Dar acest mare savant a fost creat de formidabila școală românească a perioadei interbelice, școală care a fost chiar copiată ca și model în alte țări, dar nu și de noi românii. Despre Mircea Eliade s-ar putea scrie foarte multe și tot nu am putea termina în câteva articole tot ceea ce ar fi important.

Istoria credințelor și ideilor religioase este însă fără nici un dubiu cea mai importantă lucrare a sa și una foarte cunoscută pe plan mondial, iar Mircea Eliade este considerat un mare specialist în domeniul istoriei religiilor.

Din punct de vedere cronologic, am citit mai întâi volumele al doilea și al treilea (din patru) ale operei și de aceea eram foarte curios să citesc și primul volum, mai ales că de aici se poate afla care a fost concepția de bază a lui Mircea Eliade în ceea ce privește nașterea primelor religii.

Această concepție a lui a fost foarte mult discutată, de unii acceptată, de alții mai puțin și se bazează pe hierofanii (manifestări ale sacrului, din cuvintele grecești hieros – sacru și phainein – a descoperi/a aduce la lumină).

Să vedem pe scurt ce conține primul volum din Istoria credințelor și ideilor religioase care cuprinde perioada De la epoca de piatră la misterele din Eleusis. Volumul este împărțit în cincisprezece capitole, iar capitolele din volumul al doilea sunt numerotate în continuare.

Capitolul unu – La început… Comportamente magico-religioase ale paleoantropilor – este unul de istorie veche, în care se discută despre unelte și unelte pentru fabricat unelte, un mare pas în evoluția omenirii. Nici până în ziua de azi nu se știe cu siguranță dacă paleoantropii  aveau o religie a lor.

Multe informații despre o perioadă atât de veche nu prea se pot obține, dar studiul mormintelor oferă niște date care pot fi puse în legătură și cu manifestări ale sacrului. La fel picturile rupestre, care conțin imagini și simboluri, oferă informații despre cultura oamenilor primitivi. Multe reprezentări feminine din epocă (diverse figurine) par a sugera existența unor proto-religii casnice.

Capitolul doi – Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mazoliticul și neoliticul – tratează perioada de după ultima eră glaciară. În Europa totul s-a schimbat acum 8000 de ani î.Hr., când prin retragerea ghețarilor clima s-a modificat radical. Din acea perioadă datează primele dovezi despre jertfele de vânătoare. După ce s-a trecut la cultivarea plantelor au apărut noi manifestări legate de sacralitate și de ciclurile vieții. Apariția și dezvoltarea metalurgiei a lărgit și ea aria manifestărilor legate de sacru.

Capitolul trei – Religiile mesopotamiene – deja discută despre zei, despre primul mit al potopului, coborârea în infern, crearea lumii, destin. Epopeea lui Ghilgameș datează tot din acea perioadă, așa încât putem vorbi deja despre religii bine închegate. Și informațiile din perioada respectivă sunt mult mai numeroase, de vreme ce sumerienii inventaseră deja scrisul.

Capitolul patru – Idei religioase și crize politice în Egiptul Antic – ne duce într-o zonă despre care se cunosc deja foarte multe lucruri legate de evenimentele istorice, militare, religioase, dar și legate de viața de zi cu zi a locuitorilor. Este un capitol, foarte vast, unde apare și „reforma” lui Akhenaton, prima reformă religioasă despre care avem cunoștință.

Capitolul cinci – Megaliți, temple, centre ceremoniale: Occidentul Europei, regiunea Mediteranei, valea Indusului – este un capitol în care am aflat despre construcțiile megalitice, fără însă ca acestea să fie puse în legătură cu o „religie megalitică”. Este și perioada în care apar primele orașe în India, ca și primele manifestări protoistorice ce au condus la hinduism.

Capitolul șase – Religiile hittiților și ale canaaneenilor – ne oferă o incursiune în civilizația celor care au prelucrat primii fierul și care au avut o religie foarte interesantă. Și canaaneenii cu Baal al lor au avut o religie bine consolidată, din care se pare că s-au inspirat mai târziu și evreii.

Capitolul șapte – Când Israel era copil – tratează începutul religiei monoteiste a israelienilor, după primele capitole din Biblie.

Capitolul opt – Religia indo-europenilor. Zeii vedici – revine cu analiza în India ca localizare geografică, pentru a discuta despre fascinanta filozofie a unei familii de religii care are acum un număr imens de adepți.

Capitolul nouă – India înainte de Gautama Buddha: de la sacrificiul cosmic la suprema identitate atman-brahman – este un alt capitol dedicat religiilor din India, în care autorul cărții a fost expert fără discuție.

Capitolul zece – Zeus și religia greacă – nu putea să lipsească dintr-o asemenea lucrare. Copil fiind am citit Legendele Olimpului și am fost fascinat de bogăția panteonului lor, cu generații întregi de zei, cu lupte directe sau indirecte între ei, cu interacțiuni diverse dintre zei și oameni.

Capitolul unsprezece – Olympienii și eroii – continuă discutarea temelor din capitolul anterior, dar și cu o „extindere” către eroi, oameni care s-au ridicat împotriva zeilor și i-au înfruntat cu toate riscurile posibile.

Capitolul doisprezece – Misterele din Eleusis – este dedicat studierii unor ritualuri în care „secretul” era la baza întregii construcții religioase și care au rămas până în ziua de azi niște mistere.

Capitolul treisprezece – Zarathustra și religia iraniană – ne oferă o perspectivă interesantă mai ales despre influența pe care religiile iraniene au avut-o asupra celorlalte religii, asupra celorlalte popoare cu care au venit în contact.

Capitolul paisprezece – Religia lui Israel în epoca regilor și a profeților – revine la evrei și la evoluția religiei lor. Practic sunt alte capitole din Biblie, despre altă perioadă istorică a israelienilor.

Capitolul cincisprezece – Dionysos sau beatitudinile regăsite – discută despre un zeu enigmatic, care practic a „inițiat” sărbătorile publice. Interesant este faptul că Dionysos a pătruns sub diferite forme la multe popoare, indiferent de religiile lor.

Cartea lui Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase reprezintă o lectură fascinantă despre cultura și civilizația umană, fiind o lucrare fundamentală recomandată tuturor!

Cum spuneam și la începutul recenziei, această lucrare se întinde pe mai mult volume astăzi o să mă opresc în a prezenta primul volum al seriei urmând că dă vă vorbesc și despre celelalte cât de curând.