Permisul de conducere a devenit un must have pentru orice tânăr care a împlinit 18 ani. În faţa fostului meu liceu, pe o străduţă altfel liniştită, maşinile cu “lămâia” în geam stau aliniate în şir indian până la terminarea orelor. Nu mai e de bonton sa vii cu autobuzul la şcoală odată de ai ajuns la vârsta majoratului. Nimic rău în asta, la urma urmei lucrurile, oamenii, societatea, totul evoluează, sau poate doar se schimbă şi nu ne putem împotrivi. Doar că zilnic citim în ziare despre accidente produse de tineri, şoferi începători, căci permisul roz nu vine neapărat la pachet cu discernământul şi conştientizarea pericolelor pe care teribilismul la volan, viteza sau condusul sub influenţa alcoolului le pot avea.
Dacă avem un adolescent în familie care tocmai a început să zbârnâie că vrea să facă şcoala de şoferi, poate că acum e momentul să avem cel puţin o discuţie serioasă despre şofatul responsabil, în condiţii de siguranţă. Cu alte cuvinte despre condusul preventiv. Cum abordăm problema?
1. Statistic. Adolescenţii nu au aceleaşi preocupări ca şi noi, nu citesc aceleaşi ziare, rar se uită la ştiri. Poate pur şi simplu nu ştiu cât de multe accidente rutiere soldate cu victime sunt provocate de şoferi tineri, fără experienţă, dar teribilişti la volan. Căutaţi statistici credibile, arătaţi-le şi discutaţi despre ele.
2. Conştientizare. Adolescenţii noştri sunt încă copii fără griji pe cale să se maturizeze. Multe informaţii le-au ajuns la urechi dar au trecut pe lângă ei pentru că nuerau direct interesaţi. Acum sunt, aşa că trebuie să le vorbim despre viteză, despre consumul de băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan, despre secunda de neatenţie cât butonează aparatul de radio din maşină, despre vorbitul la telefon în timp ce conduc, etc. Desigur, au mai auzit toate astea, dar cu siguranţă nu s-au gândit în mod serios la ele. O discuţie serioasă cu părinţii îi pot ajuta să conştientizeze în mod real pericolele şi îi vor pune pe gânduri.
3. Puterea exemplului. De când se nasc, copiii au tendinţa de a copia comportamentul părinţilor. Aşadar, oferiţi-le din timp un expemplu bun atunci când vă aflaţi la volan. Nu faceţi nimic din ceea ce nu aţi vrea ca mai târziu să facă şi ei. De exemplu nu conduceţi fără centura de siguranţă, nu răspundeţi la telefon în timpul mersului, nu fiţi agresivi, nu forţaţi culoarea semaforului, nu vă angajaţi în depăşiri riscante, etc. Atunci când copiii voştri vă vor imita comportamentul, nu vor avea aceeaşi experienţă la volan şi depăşirea care vouă vă reuşeşte, lor s-ar putea să nu le iasă la fel de bine.
4. Reguli. Nu îi lăsaţi să conducă singuri în primele luni după obţinerea permisului. Deprinderile se consolidează cu adevărat abia după ce au reuşit să obţină mult-râvnitul permis de conducere, aşa că e bine ca o perioadă să nu îi lăsaţi să conducă singuri. Staţi lângă ei, daţi-le sfaturi, dar nu îi criticaţi, nu îi certaţi, nu îi intimidati. Vor fi stângaci, stresaţi şi poate vor face greşeli, dar amintiţi-vă că exact de aceea vă aflaţi lângă ei, ca să il ajutaţi, să îi învăţaţi şi să le daţi încredere.
5. Motivare. Adolescenţii noştri trebuie să înţeleagă că şofatul la vârsta lor e un privilegiu, nu un drept şi în puţine situaţii chiar este o necesitate. Folosiţi-vă de asta ca să îi motivaţi să aibă o conduită responsabilă atât la volan cât şi la şcoală.
Voi v-aţi lovit de aceste probleme, ce alte metode de responsabilizare aţi folosit?
Leave a Reply