Ce sunt culorile acrilice?

Dupa cum spune si numele, acest tip de culori ar trebui sa contina acril. Dar cum termenul acril nu desemneaza o substanta anume, ci este doar un element de compunere in chimia organica, aflam ca de fapt ar trebui sa ne referim la o intreaga clasa de substante numite derivati ai acidului acrilic. Deci culorile acrilice contin derivati ai acidului acrilic.

Cum au aparut? Din cele mai vechi timpuri, oamenii au folosit culorile pentru a-si infrumuseta viata: pentru a picta, pentru a zugravi templele, palatele si locuintele, pentru a scrie cu ele pe diverse suporturi (piatra, piei de animale, mai tarziu hartia)… Din diferite surse, plante in general, dar si din minerale, oamenii au invatat sa extraga pigmentii, adica cei care dau de fapt culoarea. Ca sa obtina vopseaua, dizolvau acesti pigmenti in apa sau in ulei.

Si noi in primii ani de scoala am invatat sa folosim culori care se dilueaza in apa si aceastea se numeau acuarele. Am aflat mai apoi despre culorile pe baza de uleiuri. Acestea au fost preferatele pictorilor timp de multe sute de ani. De prin 1934 au fost inventate culorile acrilice. Au facut-o chimistii de la cunoscuta firma germana BASF, dar utilizarea lor pe scara larga in pictura s-a produs mult mai tarziu. Diversii acrilati sunt folositi in aceste vopsele ca suport pentru pigmentii care dau de fapt culoarea, deci in locul apei sau uleiurilor.

Cu alte cuvinte, culorile acrilice au pigmentul aflat in suspensie in emulsia unui polimer acrilic. Deja cand am spus polimer, gandul ne duce la un material plastic, ca tot e plina lumea de astfel de materiale in ultimele decenii. Si care ar fi atunci avantajul unei astfel de vopsele? In primul rand timpul scurt de uscare si in al doilea rand durabilitatea, rezistenta. Daca vopseaua este pe baza de apa, are timp scurt de uscare, dar tot sub actiunea apei se si… spala. O pictura facuta cu acuarele trebuie bine pazita de orice inseamna apa si cum apa este chiar si in aerul unei incaperi, atunci durabilitatea in timp este destul de redusa.

Daca vopseaua era pe baza de uleiuri, atunci timpul de uscare era destul de mare, iar pictorii care au realizat vestitele capodopere din Evul Mediu au avut de invins obstacole serioase. Desi rezista bine in timp, pictura este atacata de factorii de mediu nocivi, care degradeaza uleiurile. Din cand in cand se fac mari eforturi pentru restaurarea frescelor din biserici de exemplu, pentru ca vopseaua pe baza de ulei se degradeaza.

Vopseaua acrilica rezista mult mai bine, pentru ca dupa uscare, practic pictura se acopera singura cu un strat de plastic transparent, care o protejeaza. Are loc reactia de polimerizare si derivatii acrilici care contin pigmentul se intaresc, devenind insolubili. Nu se dizolva nici in apa si nici in alti solventi cu putere de solubilizare medie, avand astfel o mare rezistenta in timp. Pentru pictori se recomanda utilizarea de culori acrilice maimeri, care sunt o cunoscuta marca italiana si care sunt potrivite atat pentru incepatori, cat si pentru studentii la arte plastice sau pentru avansati.

Cei care doresc sa utilizeze culorile acrilice ar trebui deci sa stie ca exista diverse niveluri ale caracteristicilor si desigur pretului acestora. De asemenea ar trebui sa invete de la experti cum anume sa le utilizeaza corect, cum pot fi diluate, cum se obtin diversele nuante si care este timpul de uscare. Dar astfel de informatii amatorii le pot gasi si pe internet, iar elevii si studentii la arte plastice le vor afla desigur de la profesorii lor.

Voi v-ati gandit sa va apucati de pictura?