Manual de utilizare a creierului (vol 2) – recenzie

Trebuie sa recunosc faptul ca initial, cand am vazut prima data tilul cartii ” Manual de utilizare a creierului ” mi s-a parut cam pompos. Initial, adica atunci cand am citit primul volum, despre care v-am povestit deja aici.

Cand insa am reusit sa fac rost si de volumul al doilea, despre ca iti voi spune astazi cateva lucruri nu m-am mai gandit la titluri, ci m-am apucat imediat sa il citesc. Stiam ca nu o sa imi fie usor, dar cartea este cu adevarat dificila si de aceea ma bucur sa o am in bilbioteca, ca sa o pot relua mereu, sau sa pot reciti capitolele care ma intereseaza.

Este o carte care se adresează celor care au parcurs deja notiunile introductive din programarea neurolingvistica si care au citit si cateva carti de baza din domeniu.

La inceput, in prima parte care va sa zica, aflam despre gandirea sistemica. O veche vorba romaneasca (o fi si pe la altii sub alta forma) spune ca nu poti vedea padurea din cauza copacilor, daca te pierzi in detalii si nu vezi ansamblul.

Unui expert in NLP asta i se cere, sa ajunga sa vada si padurea si copacii, adica si lucrurile in ansamblul si in interconexiunea lor (padurea) si elementele punctuale (copacii adica). „Sistemele nu sunt obiecte vaz – auz – simtire.

Ele presupun relatii, tipare si procese invizibile care au loc intre elementele componente. Asadar pe masura ce abordam gandirea sistemica, trecem dincolo, depasim gandirea in detaliu.”

Atunci cand am citit capitolul Cinematograful minţii am avut o adevarata revelatie. Am aflat ca toate informatiile pe care le obtinem de la simturi sunt procesate in creierul nostru si imaginea despre lumea ce ne inconjoara este subiectiva,  legata de ceea ce creierul a fost invatat si obisnuit sa „judece”.

Aceasta deoarece nervii duc semnale electrice si chimice de la toate organele de simt catre creier, iar acesta „construieste” cu ceea ce are deja. Noi singuri ne construim in creier „filmul vietii noastre” iar succesul este dat de stiinta de a avea o „harta” a filmului pe care sa o putem utiliza. Marii sportivi sunt antrenati nu doar fizic, ci si mental, ca sa isi „vada” cursa pe care se „autoprogrameaza” sa o castige. Ei isi construiesc succesul pe toate planurile.

In alt loc din carte aflam si despre informatia buna din spatele filmul groaznic, deoarece face parte din viata si va trebui sa fim pregatiti si pentru filme de acest fel. Adica mereu vom avea si esecuri, dar acceptandu-le ca atare le vom considera ca lectii din care vom invata, iar nu ca dezastre ireversibile.

Ceea ce conteaza este pana la urma lectia pe care o vom invata noi insine si din care ii vom putea invata si pe altii. Astfel vom reincadra filmul, facandu-l „pozitiv”, utilizabil. Atitudinea este importanta si din carte vom afla lucruri folositoare despre atitudinile presupozitionale (dupa cum li se spune acolo, sau dupa cum a fost tradus). Este vorba practic despre ideile preconcepute, care mai totdeauna ne vor provoca dificultati in constructia unor harti utile.

Partea a doua a cartii intitulata Stapanirea celor patru meta-domenii NLP este locul in care se discuta despre control (si auto-control). Cum sa ne controlam starile pe care le creeaza filmele noastre? – este intrebarea esentiala la care se cauta rezolvarea in toate curentele psihologiei si la care fiecare in parte propune o rezolvare. In NLP se urmareste atingerea excelentei, dar si vindecarea anumitor stari, printre altele si prin intelegerea controlului si auto-controlului.

In partea a treia, NLP-ul sistemic, axata pe ideea de „camp unificat” (notiune mai degraba din fizica, dar care a ajuns utilizata si aici) se descriu starile, faptele si evenimentele dintr-o perspectiva unitara. Se discuta despre meta-stari, meta-cadre, meta-model, meta-programe etc.

Cititorul intalneste destul de des intr-o carte despre NLP termenul meta, care este un prefix ce provine din limba greaca, care este folosit acum in toate limbile moderne si care inseamna „dincolo de”, „dupa”, cu sensul de schimbare, transformare, transpozitie.

Iar pentru ca nu demult a inceput noul an scolar, voi da un exemplu legat de invatare, care poate sa ii puna pe ganduri pe parinti si copii:

„… daca eu creez o meta-stare pentru invatarea cu necesitate si tensiune, probabil ca:

• Voi crede ca invatarea este dificila, neplacuta, un rau necesar, nedistractiva.
• Voi valorifica mai degraba fuga de invatare decat apropierea de ea.
• Voi intelege invatarea ca fiind un lucru indezirabil, dar pe care altii sau lumea ma vor forta sa-l fac.
• Voi avea asteptari ca invatarea sa fie dificila.
• Voi intentiona sa o evit atunci când pot, dar sa ma „constrang” si sa ma „fortez” sa invat cand nu am încotro.
• Ma voi identifica drept „o persoana care nu se pricepe la învatat”, dar careia îi place sa faca alte lucruri.”

Partea a patra a cartii se  numeste Modelarea folosind NLP-ul sistemic si se discuta despre Modelul Strategiilor NLP imbogatit si despre Modelarea cu ajutorul meta-nivelurilor.

A cincea parte a cartii si ultima trateaza Excelenta personala. La fiecare capitol din carte se gasesc rezumate, ce pot fi folosite pentru invatarea cu notite, asa cum fac scolarii si studentii, exemple si exercitii cu diferite grade de dificultate.

De exemplu intr-unul dintre acestea suntem pusi sa gasim intr-un ziar termenii si cuvintele cele mai des utilizate pentru ca sa identificam „tiparul mintal” al autorului articolului, sau ce doreste el sa transmita la nivel subliminal. La fel putem incerca sa facem si cu emisiunile TV, dar se pare ca acestea deja stim ca de cele mai multe ori se adreseaza unui publica care nu mai trebuie sa gandeasca. Este mult mai indicat sa citim carti din toate domeniile care ne intereseaza.

Manual de utilizare a creierului (vol. 2), cu subtitlul Excelenta in NLP-ul sistemic, scrisa de L. Michael Hall si Bob G. Bodenhamer a aparut la Editura Vidia, Bucuresti in 2012. Cartea se afla de vanzare la mai multe librarii si magazine virtuale, de multe ori in oferta.