Ce sa spui copilului ca sa iubeasca matematica

Ce sa spui copilului ca sa iubeasca matematica

Nu este un lucru neobisnuit ca in multe familii sa existe mereu discutii despre performantele scolare ale copiilor la disciplina matematica. Din pacate insa, la dificultatile absolut firesti pe care copilul le intampina, se mai adauga si modul incorect in care parintele abordeaza problema.

Pentru ca de cele mai multe ori si parintele este cel care a intampinat la randul lui dificultati la matematica iar in anii maturitatii sufera pe ascuns pentru faptul ca nu isi poate ajuta mai mult copilul.

Un prim pas este modificarea atitudinii fata de matematica a  parintelui si evitarea afirmatiilor negativiste de genul celor trei pe care ti le prezint in continuare.

Pentru fiecare in parte ne vom situa de partea parintelui, respectiv a copilului si vom analiza pe scurt, din punctul de vedere al primului ce spune exact si din punctul de vedere al copilului ce intelege el.

Voi merge si un pic mai departe si voi analiza si din punctul de vedere al psihologului de ce parintele spune ceea ce spune, iar din punctul de vedere al didacticii ce ar trebui spus.

Ce afirmatii nu ar trebui sa faci ca sa convingi copilul sa iubeasca matematica

1.Nu am fost niciodata bun la matematica atunci cand eram la scoala

Deseori parintii spun asta, dar o spun ca si cum ar fi un motiv de mandrie, adica ei gandesc ceva de genul

„Chiar daca nu m-am obosit sa iau note bune la porcaria aia de matematica, iata ca am reusit in viata. Matematica la urma urmei e inutila, pentru ca se poate si fara sa iti bati capul cu ceva ce nu merita.”

Aceasta afirmatie a parintelui este foarte periculoasa, deoarece copilul va intelege ca

„nici oamenii de succes nu au fost buni la matematica, nu are rost sa imi mai bat capul pentru ca oricum nu voi intelege mare lucru”.

Mai indicat ar fi ca parintele sa spuna ceva de genul:

„Pe vremea cand eram la scoala am gasit matematica interesanta. Am avut si ramuri care mi-au placut mai mult si m-am straduit din greu sa reusesc la toate testele.

Aceasta afirmatie poate apropia copilul de studiul acestei discipline.

2. Matematica? Neh, e prea greu!

Asta spune parintele, dar el gandeste ca

„nu am avut cum sa ma specializez la toate materiile, sunt bun in alte domenii”.

Si aceasta afirmatie este total neindicata,  evident!

Copilul intelege

„Matematica? Imposibil!”,

si cu asta el se va inchide in el insusi si va refuza orice apropiere viitoare de aceasta disciplina.

Ce ne recomanda pedagogii? Parintele ar trebui sa spuna:

„Matematica? Iata o noua provocare pe care ar trebui sa o abordam impreuna.”

Cu aceasta afirmatie, parintele starneste curiozitatea copilului si chiar daca nu se pricepe prea bine, este o ocazie sa incerce impreuna cu fiul/fiica sa se apropie de tainele ei.

3. Matematica nu e pentru mine. Este doar pentru genii.

Este posibil ca parintele chiar sa fi cunoscut pe cineva (dintre colegi de exemplu) care excela in matematica si in felul acesta, printr-o falsa modestie, sa isi arate admiratia pentru cei care au excelat.

Ce intelege copilul?

„Eu nu sunt un geniu, deci matematica nu e pentru mine.”

Copilul are tendinta sa se autoexcluda, sa aiba un sentiment de inferioritate si sa creada ca matematica este doar pentru elite.

Parintele ar trebui sa spuna:

„Am avut un coleg foarte bun la matematica. Ne jucam impreuna si imi explica si mie problemele. Acum este un inginer renumit.”

Cu aceasta afirmatie parintele da un exemplu pozitiv, arata ca se poate invata matematica si ca cei care se straduiesc mult ajung sa aiba succes pe plan profesional.

Tu, ca parinte in ce categorie te incadrezi? Cum ii vorbesti copilului  ca sa iubeasca matematica?

Traian