7 reguli de bază ale jocului de fotbal

7 reguli de bază ale jocului de fotbal

Fotbalul este cel mai popular joc/sport de pe planetă. De ce ne fascinează așa de mult? Ce îl face atât de urmărit de miliarde de spectatori de pe toate continentele? Care sunt resorturile psihologice care acționează asupra minților maselor de oameni care se adună pe stadioane?

Aceste întrebări sunt în continuare fără răspunsuri complete, dar nici nu mi-am propus să încerc eu aici a da vreun răspuns. Pur și simplu vreau să scriu un articol despre câteva dintre regulile fotbalului cu scopul de a veni în ajutorul microbiștilor.

Poate că soțiile sau iubitele bărbaților vor deveni mai îngăduitoare și își vor înțelege partenerii sau poate că vor ajunge și ele să urmărească din când în când câte un meci de fotbal, ca să se bucure de un spectacol fascinant. Asta deoarece spre deosebire de un film siropos, fotbalul este mult mai captivant pentru că nu vei ști din start ce se va întâmpla.

Deci să vedem câteva reguli de bază ale jocului de fotbal.

1. Echipele sunt formate din câte 11 jucători fiecare. Din cei 11 jucători dintr-o echipă, 10 sunt jucători de câmp, împărțiți pe diferite posturi (nu neapărat fixe) și cu diverse sarcini, iar unul este portarul care are sarcini speciale, fiind și singurul care are voie să pună mâna pe minge, dar numai în interiorul careului său.
2. Mingea cu care se joacă este sferică, are o circumferință de 68 – 70 centimetri (deci un diametru în jur de 22 centimetri) și o greutate acceptată cuprinsă între 410 și 450 de grame. Presiunea la care trebuie umflată mingea este între 0,6 și 1,1 atmosfere (bari). Dacă pe vremuri mingile erau confecționate și din piele, acum predomină materialele sintetice. Mingea nu poate fi jucată cu mâna decât de portari, ceilalți jucători având voie să o lovească cu piciorul, capul, pieptul etc.
3. Echipamentul unui jucător este alcătuit din tricou, chilot (sau șort), ghete de fotbal, șosete lungi (ciorapi sau jambiere) și apărători de gambă (purtate sub șosete). Unii jucători mai poartă și o mască specială de protecție a capului. Portarul este echipat cu echipament diferit colorat de al celorlalți jucători din echipa proprie sau adversă, având în plus și mănuși speciale, cu care să poată prinde mingea mai bine. Este interzisă purtarea de accesorii care ar putea răni pe ceilalți jucători, cum ar fi bijuterii sau ceasuri.
4. Terenul este dreptunghiular și are dimensiuni acceptabile pentru meciuri internaționale de 100 – 110 metri în lungime și 64 – 75 metri în lățime. Pentru alte competiții se acceptă lungimea între 90 și 120 metri, iar lățimea între 45 și 90 metri, cu precizarea că terenul nu are voie să fie pătrat. Suprafața de joc este acoperită de cele mai multe ori cu iarbă (gazon, adică un covor des de iarbă, special îngrijită), dar mai există și terenuri acceptate acoperite cu gazon sintetic. Pe laturile scurte ale terenului dreptunghiular, la mijloc, se găsesc două porți dreptunghiulare de 7,3 metri lățime și 2,4 metri înălțime.
5. Durata jocului este de 90 de minute, împărțite în două reprize a câte 45 de minute fiecare. Între cele două reprize este o pauză de 15 de minute, în care jucătorii se retrag la vestiare pentru odihnă sau mici intervenții ale echipei medicale (masaje, comprese etc.). Pe în pauze, dar și pe timpul jocului este permisă hidratarea jucătorilor.
6. Scopul jocului este înscrierea de goluri, adică introducerea mingii în poarta echipei adverse. Câștigă desigur echipa care a înscris mai multe goluri, dar meciurile se pot termina și la egalitate. În unele meciuri eliminatorii egalitatea nu este admisă și atunci meciul se poate prelungi cu două reprize de prelungiri a câte 15 minute fiecare. Dacă rezultatul de egalitate persistă, se poate trece la executarea loviturilor de departajare.
7. Meciurile sunt arbitrate de 3 – 5 arbitri, care veghează la respectarea regulilor jocului și decid în teren în privința oricărei încălcări. Există un arbitru central, doi tușieri și mai nou, doi arbitri de poartă. Și arbitrii poartă echipament specific, în culori diferite de ale jucătorilor.

Cum nu mi-am propus să scriu un tratat de fotbal, ci doar câteva idei, mă opresc aici și vă invit să urmăriți măcar meciurile internaționale cele mai „tari”!