Fata care citea în metrou – Christine Feret-Fleury (recenzie)

Fata care citea în metrou – Christine Feret-Fleury (recenzie)

Am primit de curând de la editura Nemira, o serie de cărți despre care vă voi vorbi pe rând, pe măsură ce le voi citi. Am început cu Fata care citea în metrou pentru că e nou apărută la ei și tot auzisem cuvinte bune despre acest roman.

Evident că am fost curioasă, mai ales că romanul este prezentat ca „O poveste tandră, cu un strop de nebunie” (Lire) sau „Un roman delicios, care să ne aducă aminte că în epoca rețelelor de socializare imaginația e mai importantă decât oricând” (Madame Figaro).

Este un roman micuț, de doar 200 pagini format A5 și este publicat în colecția „Damen Tango” a editurii. Adică un roman ușor de citit, cu formatul perfect pentru a fi luat în geantă și citit în drum spre job atunci când faci naveta cu… metroul, trenul sau autobuzul. De ce nu?

Exact așa l-am perceput și eu, ca pe un roman mai de vacanță sau de luat cu tine când te deplasezi. Nu e genul de roman cu multă acțiune și nu e greu de urmărit ce se întâmplă în carte.

De fapt acțiunea nici nu este scopul romanului, ca să zic așa. Autoarea nu dorește să spună o poveste anume, ci mai degrabă să transmită ceva. Iar acel ceva este legat de dragostea față de cărți de lectură.

Este, aș putea spune, un elogiu adus lecturii, cărților, modului în care acestea ne pot schimba viața sau felul de a fi, de a trăi.

Despre ce este vorba în Fata care citea în metrou

Intriga romanului e simplă. Avem de-a face cu Juliette, o fata simplă, modestă, care are o viață banală  și monotonă. Lucrează la o agenție imobiliară la care ajunge zilnic, făcând naveta cu metroul. Iar pe drum, în metrou citește.

Ei bine, într-o zi eroina noastră se hotărăște să schimbe ruta și coboară cu o stație mai repede. Iar asta îi schimbă viața, i-o dă peste cap. În sensul bun.

Îl întâlnește pe Suleiman și pe fiica lui, Zaide, iar această întâlnire va fi decisivă pentru viitorul ei, Juleitte făcând niște schimbări la care nu s-ar fi gândit până atunci. Schimbări, la început mici, pentru ca apoi viața ei sa devină de nerecunoscut.

Una era Juliette cea de la începutul cărții și alta cea de la final. Este un alt om, mai singură pe ea, mai curajoasă, mai dornică de aventură. Și toate astea ca o consecință a întâlnirii cu Suleiman, și el mare iubitor de cărți.

Părerea mea despre Fata care citea în metrou

O să fiu sinceră, ca de obicei și nu o să vă spun că am citit-o pe nerăsuflate. Ci mai degrabă exact ca și cum aș fi făcut zilnic naveta la muncă și aș fi citit cartea pe drum. Ca în roman. Doar că eu, în loc de a o citi în metrou am făcut-o acasă, în pauzele în care nu lucram.

Este o carte ușor de citit, cum spuneam și la început. Nu acțiunea fascinează ci mesajul acesteia. Și trebuie să vă spun că mie una mi-a dat de gândit. Ideile personajelor cărții sau mai bine spus ale autoarei de a promova lectura, cred că ar putea fi puse în practică, în viața de zi cu zi. Poate nu toate, poate nu în forma în care sunt descrise, dar într-o oarecare măsură sunt realiste.

Cum spuneam și la început, romanul scris de Christine Feret-Fleury este un elogiu adus cărților și celor care le scriu.

”Cum să-i spună că da, ceva de genul asta. Că sfârșise prin a crede, nu, prin a dobândi certitudinea că între coperțile cărților se ascundeau deopotrivă toate bolile și remediile?

Că întâlneai acolo trădarea, singurătatea, crima, nebunia, furia, tot ce putea să te înhațe de gât și să-ți strice existența, fără a mai pomeni de a altora, și că uneori să plângă deasupra paginilor tipărite putea salva viața cuiva.

Că a găsi sufletul pereche într-un roman african sau într-o poveste coreeană te ajută să înțelegi în ce măsură oamenii sufereau din cauza acelorași rele, în ce măsură se asemănau, și că era posibil să-și vorbească unii altora – să-și zâmbească, să se mângâie, să schimbe semne de recunoaștere, oricare ar fi acestea – pentru a încerca să-și facă mai puțin rău fără a se sinchisi de ziua de mâine?”

Fata care citea în metrou este un roman pentru cei ce iubesc cărțile, pentru cei pe care lectura îi face fericiți dar și pentru cei, să zicem la început de drum, care încă nu au dat de gustul lecturii și care nu au înteles încă cât de mult bine îți poate face acest hobby, cât de mult îți poate schimba viața. Și mai ales cât de frumoasă ți-o poate face!

Tu ai citit cartea? Cum ți s-a părut?