Mila 2.0 – Debra Driza (recenzie)

Mila 2.0 – Debra Driza (recenzie)

Mila 2.0 este un roman scris de Debra Driza, un roman de debut din cate am aflat, pe care îl putem încadra în categoriile Young Adult și Science Fiction. Da, iar am ”păcătuit” cu un roman pentru adolescenți. Poate că anul acesta o să mă lecuiască de dorința obsesivă de a citi romane adresate celor tineri.

Însă nu vă pot promite că în 2018 nu veți mai citi pe blog recenzii la genul acesta de cărți. Ce să fac? Mai am câteva pe listă și mie una genul asta chiar îmi place. Mă relaxează când citesc așa ceva. 

Poate te întrebi de ce Mila 2.0? Sună puțin ciudat, nu-i așa? Evident ca titlul are o explicație, nu este pus la întâmplare și nu are legătură, cum poate te gândești cu ceva măsurători. Nu este vorba despre o destinație aflată undeva la ”mila 2.0” ci Mila este numele personajului principal al cărții, o simplă adolescentă.

Despre ce este vorba în Mila 2.0

Mila este o adolescentă obișnuită, la prima vedere. O adolescentă care și-a pierdut tatăl într-un accident și acum trăiește împreună cu mama sa într-un mic orășel de provincie, departe de locul unde s-a întâmplat tragedia.

Datorită unui accident, sau poate din cauza (nu știu cum ar fi mai bine să luăm în considerare cele întâmplate) Mila descoperă adevărata ei identitate. Nici vorbă să fie o adolescentă normală care merge la liceul din oraș și căreia i-a murit tatăl de curând.

Mila este … un android. Da, Mila nu este umană. Nu este om ci este un robot însă unul foarte avansat. Ea este jumătate om și jumătate robot. O combinație de humanoid și android. Interesant, nu?

Mila nu se deosebește, din punct de vedere fizic de o fată obișnuită de 16 ani.

”Corpul este format din cyberderma un țesut sintetic infuzat cu un strat de hidrogel polimer, aflat chiar sub pielea creata prin bioinginerie si care este foarte rezistenta la rani; în plus are tranzistori care transmit semnalele către nanocreier.”

Scheletul intern al Milei este format dintr-un țesut dens de fibră optică, foarte greu de spart dar foarte ușor de reparat.

Inima Milei este … ”o pompă sofisticată, care alimentează cu energie celulele parțial organice, care pot genera propriul oxigen.”

Respirația? Nimic altceva decât un program computerizat care simulează funcționarea umană a sistemului respirator.

Creierul ei este … un nanocomputer obținut printr-un procedeu de inginerie inversa, fiind un amestec complex de tranzistori și tehnologii plus celule vii. Această combinație îi conferă capacități unice: reflexe excepționale, putere, abilități superumane de multitasking, memorie deosebită etc. În plus mai are și capacitatea de a reda emoții bazate pe stimuli fizici și de mediu ceea ce o face să fie foarte apropiată de natura umană.

Nu-i așa că sună foaaarte interesant? O combinație perfectă de om și robot. O viitoare armă secretă a guvernului american care a făcut aceste teste/descoperiri într-un laborator secret.

Mila află toate aceste lucruri despre ea după accidentul avut. Nicole, ”mama” ei, sau mai bine spus presupusa ei mamă și de fapt unul dintre creatori ei este nevoită să îi dezvăluie toate aceste secrete.

De ce? Pentru că din momentul în care se descoperea ce era de fapt Mila ele erau în pericol. Nicole, mama Milei o răpise din laboratoarele armatei pentru a o proteja și a o salva de la distrugere.

Acum ele sunt căutate de cei din armată pentru a o aduce pe Mila înapoi în laboratoare și a decide dacă nu cumva partea ei umană o influența atât de mult în luarea deciziilor încât să nu mai devină o armă eficientă, precisă. Caz în care urma să fie eliminată/distrusă.

Ei bine, Mila este descoperită după accident, fuge împreună cu Nicole de urmăritori dar… este în final prinsă și supusă iar la teste în laboratoarele secrete ale armatei.

Ce teste va trebui să facă, ce va descoperi în plus despre ea sau dacă va reuși să scape și mai ales cum ar putea să facă asta, poți afla singur dacă vei citi cartea. Eu pot doar să ți-o recomand ca o combinație de Science Fiction, thriller palpitant, young adult captivant.

Părerea mea despre Mila 2.0

Dacă îți place genul science fiction atunci Mila 2.0 o să fie o lectură pe gustul tau chiar dacă este în același timp și un roman Young Adult. Nu contează că Mila este o adolescentă de doar 16 ani. Poți face ușor abstracție de acest lucru.

Din contra zic ca tocmai asta îi dă o notă aparte. Mila, după ce descoperă că nu este ființă umană, după ce se activează partea adroidului din ea, începe să facă diferite comparații între cele două părți ale ei: cea umană și cea androidă. Și le face din perspectiva unui adolescent. Un exemplu bun ar fi fluturașii din stomac produși de prima dragoste comparativ cu răceala gândirii fără sentimente a unui robot 🙂

După descoperire ea este frământată de acestă dilemă: e om sau robot? Cum să accepte că e robot și cum să renunțe la partea ei umană atât de frumoasă? Pentru că Mila este mai mult decât un android performant. Ea este … aproape om. Și într-adevăr, emoțiile ei, privite din perspectiva androidului sunt dăunătoare.

Aparent simplu la prima vedere, Mila 2.0 este un roman nu doar science fiction sau young adult ci și un roman care ne vorbește în termeni simpli despre complexitatea naturii umane, ne învață să ne prețuim mai mult acest dar și să ne iubim așa cum suntem, cu slăbiciunile noastre care nu tot timpul sunt, cum s-ar crede dăunatoare.

Mila ne învață să ne iubim mai mult partea asta emoțională care ce-i drept ne cam dă de furcă dar care, o să vezi un exemplu concludent în desfășurarea acțiunii, ne poate salva în cazuri extreme. Afli că uneori logica nu este mai bună decât intuiția și ca tocmai această calitate umană te scoate dintr-o situație de viață și de moarte.