Spune-mi cine sunt – Julia Navarro (recenzie)

Spune-mi cine sunt – Julia Navarro (recenzie)

Cartea are ca autoare pe scriitoare spaniolă Julia Navarro și a apărut în anul 2010 cu titlul original Dime quien soy la Random House Mondadori. În limba română romanul a apărut la Editura RAO București în anul 2015, fiind tradusă de Adriana Steriopol.

Dacă îți plac romanele tip saga de familie, ai nimerit prin această carte acolo unde trebuie. Dacă îți plac scrierile istorice, pline de evenimente cunoscute sau mai puțin cunoscute, dar „descusute” prin scrierile unui romancier cu imaginație, iarăși ai nimerit bine.

Dacă îți mai plac și cărțile pline de aventuri, suspans și neprevăzut, da, ai nimerit și de această dată. Romanele de dragoste îți plac? Există și dragoste romantică, dar și reală, adevărată și uneori brutală tot aici. Iar dacă îți mai plac și întrebările filosofice esențiale despre viață și moarte, existență și devenire, această carte le are de asemenea.

Aș putea spune despre cartea Juliei Navarro că este un roman complet, dar nu vreau să îmi asum eu rolul de critic literar. Eu doar vreau să ți-o prezint și să ți-o recomand ca pe o lectură de cea mai bună calitate. Pentru că asta și este un roman atât de vast, scris de o scriitoare spaniolă de mare succes.

Când am început să o citesc mi-am dat seama că mă va atrage în mod deosebit, pentru că mare lucru despre zbuciumata istorie a Spaniei din secolul XX nu prea știam. Știam că înainte de cel de-al doilea război mondial în Spania a fost război civil, în urma căruia a ajuns la putere (în 1936) dictatorul Francisco Franco, rămas la conducere până în 1975.

Mai știam și că, deși a fost sprijinit de naziștii germani și de fasciștii italieni, Franco a menținut neutralitatea Spaniei în războiul mondial. Mai auzisem și de miracolul economic spaniol, de după 1960, când Spania s-a dezvoltat foarte mult și practic „a inventat” turismul de masă.

Cu acestea în minte am purces la cititul cărții, care m-a „condus” nu doar prin istoria Spaniei interbelice. Povestea începe în zilele noastre, când un ziarist cam sărac pe nume Guillermo, începe să cerceteze („sponsorizat de o mătușă bogată) trecutul familiei sale, ca să afle mai multe despre o străbunică misterioasă. Această străbunică pe nume Amelia Garayoa este personajul central feminin, iar cartea urmărește viața ei împletită strâns cu evenimente din istoria Spaniei și nu numai.

Fată educată, provenită dintr-o familie burgheză relativ bogată, Amelia se îndrăgostește de Santiago, un tânăr frumos din altă familie bogată, cu care se căsătorește mai mult ca să salveze afacerile familiei. Întâmplător ea se împrietenește cu Lola, o militantă revoluționară, care lupta împotriva burgheziei și care o atrage în cercurile în care se discuta politică și astfel Amelia vine în contact cu ideile socialiste și comuniste ale acelor vremuri.

Influențată de Pierre Comte, un librar cu idei comuniste, agent sovietic, își părăsește soțul, lăsându-l și cu un copil mic, pentru a-și trăi viața așa cum credea ea că ar trebui trăită. În orice țară din lume probabil că acest fapt al ei ar fi fost reprobabil, dar într-o Spanie catolică și tradiționalistă, a fost cu atât mai mult blamată de familie.

Se va dovedi mai apoi că de fapt Pierre a profitat de naivitatea și înflăcărarea ei ca să poată ajunge unde n-ar fi putut ajunge singur. Amelia va călători și la Moscova, unde își va da seama de marea minciună din viața ei, mai ales după ce Pierre va fi torturat și ucis chiar de către cei pentru care lucra. Aceasta s-a întâmplat pentru că Rusia stalinistă era un mare lagăr al terorii, iar viața oricărui om depindea de multe ori de hazard sau de toanele cuiva.

Trezită la realitate, Amelia începe să-și dea seama de marile greșeli pe care le-a făcut în viața ei și ca să scape devine agent britanic. Începuse și marele război mondial. Cum nu era o femeie care să stea deoparte, se implică într-o rețea care ajuta evreii din lagăre, pentru ca mai apoi să fie descoperită și arestată de Gestapo.

Din închisoare scapă ajutată fiind de un doctor german, Max von Schumann, care-i salvează astfel viața. De fapt Amelia a scăpat de multe ori în ultimul moment, din foarte multe încercări dificile. Pentru că în închisoare a fost torturată iar în acțiunile la care a luat parte i-au șuierat gloanțele pe la urechi.

A și fost împușcată în Grecia, în timpul unei acțiuni de sabotaj asupra unui convoi ce transporta arme, Și Max a fost rănit și a rămas paralizat într-un scaun cu rotile. Amelia însă ajunge în comă, pentru ca mai apoi să își revină și să fie din nou salvată de Max, pe care la rândul ei îl va îngriji.

Când citești începutul cărții nici nu te poți gândi că fata burgheză educată va ajunge să trăiască aventuri teribile, fiind uneori cea care ucide cu sânge rece, alteori cea pe cale să fie ucisă.

Adevărata eliberarea a Ameliei a venit odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989, un eveniment pe care mulți dintre voi poate că l-au trăit și pe care poate atunci nu l-am apreciat la adevărata lui valoare istorică. Guillermo, ziaristul care „descoase” viața tumultoasă a străbunicii sale, călătorește prin Spania, Italia, Germania și Rusia, ca să ajungă și la Ierusalim cu cercetările sale.

Julia Navarro, autoarea romanului, fiind ziaristă la rândul ei, știe să scrie într-un mod fascinant, știe să alcătuiască o poveste care să te țină cu sufletul la gură atât timp cât citești, știe să te provoace să îți pui întrebări existențiale…

Iar părerea mea personală despre Amelia Garayoa vine cumva în contradicție cu a altor cititori sau critici ai romanului, care au văzut-o ca pe o „antieroină”. Eu am văzut-o ca pe o femeie extraordinar de puternică, o luptătoare, o supraviețuitoare, ce-i drept, nu întrutotul de urmat ca model de viață.

Dar romanul este, după părerea mea, o capodoperă a literaturii contemporane!