Duetul nostru întunecat – Victoria Schwab (recenzie)
Duetul nostru întunecat este continuarea romanului ”Acest cântec neîmblânzit” (vezi aici recenzia), scris de Victoria Schwab, tradus și publicat la noi la editura Herg Benet. Dacă ai citit deja primul volum știi că este vorba despre o duologie urban dark fantasy.
Este, așa cum spuneam și când am făcut recenzia la primul volum, printre puținele carți din genul dark fantasy pe care am reușit să le citesc. Spun asta pentru că genul dark fantasy nu îmi este pe plac.
Am fost însă curioasă să citesc ceva și din această categorie și așa am ajuns la cărțile Victoriei Schwab. Am fost surprinsa să descopăr un nou autor care îmi place cum scrie deși nu pot zice că subiectele abordate sunt pe gustul meu.
Duetul nostru întunecat, la fel ca și Acest cântec neîmblânzit este un roman aparte, cu un subiect care transmite multe dacă încerci să vezi dincolo de simpla poveste cu monștri. Asta pentru că, așa cum sigur deja știi, în această serie, monștri sunt născuți din faptele rele ale oamenilor.
Sunt cum ar veni imaginea noastră într-o oglindă care ar reflecta doar partea întunecată din noi. Să nu spuneți că nu există în fiecare dintre noi această parte pentru că nu vă cred. Oricât de bun ai fi, la urma urmei ești om și încă unul imperfect, adică și cu bune și cu rele.
Iar noi oamenii alegem de care parte a balanței să stăm, partea binelui sau a răului. Orice tip de agresiune este o energie negativă transmisă/eliberată în Univers. Ea poate naște un monstru mai ales atunci când vine vorba de o crimă chiar dacă aceasta este făcută în legimită apărare.
Despre ce este vorba în Duetul nostru întunecat
Dacă nu ai citit primul volum ar fi bine să nu citești mai departe pentru că vor urma, inevitabil câteva spoilere. Nu am cum altfel să vorbesc despre volumul doi fără să amintesc de primul.
La finalul primului volum Kate și August s-au despărțit, Kate nedorind să rămână în Verity. Săvârșise o crimă deși nu una cu sânge rece ci mai degrabă în legitimă apărare însă din asta, din păcate tot se naște un monstru malchai.
O copie fidelă a lui Kate însă opusul a ceea ce Kate este ca om. Și-a luat numele Alice (după numele mamei lui Kate) și ajunge ”mana dreaptă” a lui Sloan, monstrul malchai născut din crimele tatălui lui Kate, Callum Harker.
După moartea acestuia, Sloan preia controlul în partea de oraș aflată sub conducerea acestuia iar haosul este la el acasă. Oamenii din partea de nord a orașului încep să se refugieze în sud pentru a fi în siguranță.
Cei din BIF (Brigada de Intervenție Flyn) adică din sud, au, în concluzie mai mult de lucru ca să apere partea asta a orașului de monștri. Mai ales că Sloan plănuiește să cucerească și această parte din oraș.
Deși au trecut doar 6 luni de când s-au despărțit pe Kate și August îi găsim schimbați, ambii părând acum mult mai maturi.
August își acceptă condiția de monstru, sunai fiind, și luptă alături de Flyn, făcând ceea ce este destinat să facă, adică să omoare monștri și să ia sufletele celor ”pătați” de crimă, a celor care au generat acești monștri.
Kate, deși trăiește într-un oraș nou, Prosperity, aparent mai liniștit decât Verity, încearcă să ducă o viață cât mai normală lucrând într-un bar. În una din zile, însă are loc un eveniment sângeros iar Kate ajunge față în față cu un nou tip de monstru creat, de data asta în Prosperity.
Acest monstru era cu totul altfel decât cei pe care îi cunoștea ea și era cât pe ce să o omoare dacă nu era salvată la timp de unul dintre noii ei prieteni. Salvată dar… infestată. Monstrul își lăsase o părticică din el în mintea ei și încerca în acest fel s-o distrugă.
Doar ca aceasta își dă seama la timp ce se întâmplă și reușește ea să controleze partea de minte pe care pusese stăpânire monstrul. Practic are loc o luptă permanentă cu instinctul de a fi agresiv, cu setea de a ucide.
Monstrul nu omora oamenii ci se hrănea din violența născută din faptul că aceștia se omorau unii pe alții. El le controla mintea potențând partea întunecată a ființei umane așa încât scotea la iveală ce e mai rău din om. Interesant, nu?
Kate a noastră își dă seama de toate acestea și prin puterea minții ei reușește să ”vadă” ca în oglindă în mintea monstrului numit ”mâncător de haos”. Așa află că acesta e plecat spre Verity, orașul ei natal și nu mai stă pe gânduri nici ea.
Părăsește Prosperity pe urmele lui din dorința de a-i anunța pe cei din BIF despre noul fel de monstru creat, despre ce poate acesta să facă și mai ales să ajute la anihilarea lui.
Mai mult nu vă povestesc despre subiectul cărții ci vă las să descoperiți singuri ce se întâmplă în momentul în care Kate ajunge în Verity. Cum este aceasta primită dat fiind că este pe lista celor care au săvârșit un omor și ar trebui ca sufletul să îi fie luat de un Sunai?
Cum va fi relația ei cu August ținând cont că și el s-a schimbat în cele 6 luni de când s-au văzut ultima oară? Vor reuși aceștia să rămână împreună? Vor reuși în sfârșit oamenii să scape de monștri și să aibă o viață normală?
Părerea mea despre Duetul nostru întunecat
Cum spuneam și la începutul recenziei, nu pot spune că mi-a plăcut subiectul în mod deosebit. E trist și apăsător. La urma urmei e normal să fie așa pentru că este vorba de această parte întunecata a firii umane.
Strict referindu-mă la Duetul nostru întunecat, volumul 2 și ultimul al seriei, pot spune că a fost și mai trist decât primul iar finalul, deși ne lasă o umbră de speranță nu are cum să nu te întristeze.
Dar nici nu cred că putea să aibă un altfel de final această serie. Nu avea cum să fie altul dat fiind întreaga poveste dar și mesajul pe care cred că vreau autoarea să ni-l transmită. O să înțelegeți despre ce vorbesc când o să-l citiți.
În concluzie, pentru că deja am scris prea mult, vă recomand cartea chiar dacă nu sunteți fan al acestui gen. E mai greu de citit dat fiind atmosfera sumbra dar Victoria Schwab știe cum să scrie povestea așa încât să te țină în tensiune până la final și să te facă să-ți dorești să dai pagină după pagină ca să afli deznodământul.
Cartea o poți cumpăra de pe site-ul editurii – vezi aici sau de la marile librării online – vezi aici.
indiferent despre ce ar fi, mie imi place sa am parte de final fericit, ca destul am eu zile negre. Stiu ca sunt superficiala, dar pentru mine cartile sunt o metoda de evadare, nu vreau sa ma intristeze si mai mult.
Si eu sunt la fel ca si tine, prefer cartile cu final fericit. Aici insa nu prea e cazul 🙁
Sunt curioasa in privinta acestor doua carti.
Astept impresii daca o sa le citesti!
M-ai facut curioasa, draga mea Claudia. As citi seria!
Daca iti place genul dark fantasy cred ca o sa iti placa si aceasta serie 🙂
În ultima vreme am ales la citit doar cărți pozitive, dar am reținut recomandarea pentru viitor.
Nu am citit nici primul volum, dar m-ai facut curioasa.
Multumesc pentru recenzie si impresiile sincere. Nu cred ca ma va prinde aceasta carte, desi sunt fan fantasy. Eu prefer happy-endurile.
In acest caz chiar nu avea cum sa fie un happy end ca sa fie credibila povestea. Adica cred ca autoarea a gasit finalul perfect.
Și mie îmi plac cărțile care se termină cu bine, dar cred că e o carte interesantă pentru fanii genului. Mulțumesc pentru recomandare! 🙂
Da, este! 🙂
Foarte interesant! Nu am citit inca nici Acel cantec neimbanzit, dar cred ca ii voi da o sansa, recenzia ta e imboldul numai bun.
Super! Astept impresii dupa ce o citesti 🙂
Nu am citit cartea, dar recenzia ta îmi place. Sper sa-mi fie pe plac si cartea.
Multumesc! Depinde mult de gusturi. Nu e o carte pentru toata lumea dat fiind ca e dark fantasy.
Abia astept sa o citesc si eu. Mi-a placut primul volum