Acest cântec neîmblânzit – Victoria Schwab (recenzie)

Acest cântec neîmblânzit – Victoria Schwab (recenzie)

O să încep această recenzie printr-o mărturisire: nu îmi place genul dark fantasy. Nu mă atrage deși sunt fan al romanelor fantasy, în general. Și nu mă pot lăuda că am citit prea mult dark fantasy tocmai din această cauză.

De aceea mi-a și fost greu să citesc Acest cântec neîmblânzit, primul roman al seriei ”Monștri din Verity” scris de Victoria Schwab pe care l-am primit pentru recenzie de la editura Herg Benet acum câteva luni.

Sinceră să fiu, acesta este și motivul pentru care am tot amânat să îl citesc. Am zis că pe timpul verii să citesc cărți mai relaxante și nu să mă cufund într-o lume fantasy cu monștri și violență, așa cum este deschis romanul pe coperta IV.

M-am apucat acum în toamnă de el, recunosc, cu puțină emoție. Pe de o parte mă gândeam că nu voi reuși să-l citesc pentru că nu îmi place acest gen. Pe de altă parte am fost curioasă în ce îl privește. Am mai pățit și cu alte cărți să mă înșel în primă fază și să refuz să citesc pentru că descrierea cărții nu sugera că ar fi un subiect pe gustul meu. Ca mai apoi să ajung să îmi placă foarte mult cartea. Un exemplu ar fi tot un roman publicat la editura Herg Benet și scris de Cristina Nemerovschi, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată – ai aici recenzia.

Așa că am dat o șansă și acestei cărți la gândul că dacă e publicată la Herg Benet și tradusă de Flavius Ardelean trebuie sa fie ceva interesant, deosebit. Și în final am fost plăcut surprinsă așa că astăzi îți voi spune câteva cuvinte despre subiectul cărții și de ce mi-a plăcut mie Acest cântec neîmblânzit.

Despre ce este vorba în Acest cântec neîmblânzit

Romanul Victoriei Schwab se înscrie în categoria dark fantasy/young adult. Asta pentru că eroii principali sunt 2 adolescenți, Kate Harker și August Flynn. Doar că… aceștia nu sunt niște adolescenți cu care te-ai obișnuit deja dacă ai citit cărți din categoria Young Adult.

Ei bine, ea nu vrea să salveze lumea, nu este personajul pozitiv ci mai degrabă cel negativ. El… nu este uman. Este un monstru dar culmea, unul bun. Într-un fel. E un monstru care își dorește să devină uman și pentru asta încearcă să se schimbe.

Eroii noștri trăiesc într-un oraș divizat, în care ”violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali”. Orașul este împărțit în două și condus după reguli opuse. O parte din ele este sub conducerea lui Callum Harker (tatăl lui Kate) care obliga oamenii să plătească pentru protecția pe care o oferea împotriva monștrilor ținându-i pe ultimii sub control, ca un fel de șef al lor.

De cealaltă parte era Henry Flynn (tatăl adoptiv al lui August) care nu tolera existența monștrilor și îi vâna reducându-i la tăcere, eliminându-i, la fel ca și pe oamenii care deveneau violenți și comiteau infacțiuni.

În lumea creată de Victoria Schwab, monștri sunt de 3 feluri: Corsai, Malchai și Sunai. ”Corsaii se hrăneau din carne și oase, Malchaii cu sânge iar cui aparținea sângele nu conta nimic pentru ei. Dar Sunaii nu se puteau hrăni decât cu păcătoși”

Corsaii se trăgeau din acte violente, totuși neletale. Malchaii proveneau din crime. Sunaii se nășteau din cele mai teribile crime ale omenirii, gen atentate cu bombă, atacuri armate, masacre, evenimente ce lua nu o viață ci mai multe, ”toată acea durere și moarte coagulându-se în ceva cu adevărat îngrozitor.” Logic ar fi fost ca Sunaii să fie și cei mai răi monștri.

Iar August era un Sunai, unul care poate fura sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii. Când acesta cânta la vioară (de aici și numele cărții) celui ce îl asculta îi era furat sufletul. Murea.

Ai mai jos un filmuleț care îți explică în imagini despre ce e vorba în carte.

Povestea din Acest cântec neîmblânzit mi-a adus cumva aminte, m-a făcut să mă gândesc la basmul ”Frumoasa și bestia”. Doar că nu pot spune cu exactitate cine e ”frumoasa” și cine ”bestia” pentru că ar fi de fapt un pic din amândouă în ambele personaje principale, atât îl el cât și în ea. E un mix.

El, ”oficial” ar trebui să fie ”bestia”. Deh, e un monstru. Care însă își dorește să devină uman. Un monstru bun printre monștri. Ea, în schimb, e umană dar prin comportament lasă de dorit. Fumează, dă foc școlilor prin care trece, e violentă, agresivă și cel mai mare dorință pe care o are este să devina precum tatăl ei, cel ce conduce partea întunecată a orașului. Nu zici că ar fi bestia în această poveste?

El pe de altă parte, deși născut să ia sufletele celor care au comis o crimă crede în ea, în ciuda felului ei de a fi și luptă să o salveze. Să o facă să devină umană. Sau, mă rog, să se întoarcă la umanitatea ei pe care e cât pe ce să o piardă. La un moment dat și ea ajunge să creadă în el, să îl susțină și să încerce să-l salveze de la moarte/dispariție.

”- De ce sunt atât de multe umbre pe lume, Kate? Nu ar trebui să fie și tot atât de multă lumină?
– Nu știu, August.
– Nu vreau să fiu un monstru.
– Nu ești, spuse ea, vorbele-i mecanice, dar, rostindu-le, Kate pricepu că se încredea în ele.
Era un Sunai, nimic nu putea schimba asta- dar nu era rău, nu era crud, nu era monstruos. Era doar cineva care dorea să fie altcineva, să fie ceva ce nu era.
Kate cunoștea sentimentul.
– Doare, șopti el
– Ce anume? întrebă Kate.
– A fi. A nu fi. A ceda. A rezista. Nu contează ce fac, doare oricum. […]
– Asta e viața, August, spune ea. Ai vrut să te simți viu, nu? Nu contează dacă ești om sau monstru. A trăi doare.”

Între cei doi se creează o legătura puternică și indestructibilă care le schimbă viziunea despre lumea în care trăiesc.

Va reuși în final August să se preschimbe în om? Va reuși Kate să devină mai bună? Vei afla la finalul cărții, evident, după ce o vei citi.

Părerea mea despre Acest cântec neîmblânzit

Deși la început lectura a mers greu, probabil din cauza faptului să nu mă simțeam atrasă de subiect, de acea lume violentă, de faptul că nu am putut s-o plac pe Kate dat fiind felul în care se comporta și care era țelul ei în viață, pe măsură ce citeam am devenit din ce în ce mai interesată de poveste.

Pentru ca, în final să îmi pară rău ca am terminat-o de citit și să-mi doresc să citesc și continuarea. Deși este o serie, se poate citi primul volum fără probleme pentru că finalul este bine conturat lasând doar puțin loc pentru o continuare care ar putea sau nu, sa vină. În niciun caz nu are un final ca cel din ”Anomalii” (vezi aici recenzia)care te lasă cu multe întrebări. Și măcar de ar fi scrisă continuarea!

Mi-a plăcut de August, și abia spre final de Kate pentru că a reușit să treacă peste faptul că August era dușmanul ei și un monstru.

Mi-a plăcut originalitatea romanului. Faptul că nu am găsit clișee. Nu tu triunghi amoros, nu tu fata care vrea să salveze lumea ci mai degrabă monstrul era cel ce visa la asta.

Mi s-a părut interesant și modul în care a fost scrisă. Sunt multe dialoguri și afli treptat informații despre lumea creată de autoare. Acest lucru acum îmi pare un plus dar când citeam mi se părea un minus pentru că mi se părea că nu înțeleg despre ce e vorba.

Și mai e un lucru interesant la carte. Felul în care este organizată. Primele capitole sunt despre ea și el, ”preludiul”, cu paginile numerotate cu cifre romane. După aceea începe numerotarea paginilor cu cifre arabe, în următoarele capitole denumite versuri. Patru la număr după care romanul se încheie cu un ultim capitol numit ”Elegie”.

Și mi-a mai plăcut citatul cu care a început romanul și care îți dă de gândit:

”Mulți oameni sunt mostruoși și mulți monștri știu cum să se joace de-a omul”

Tu ai citit Acest cântec neîmblânzit? Cum ți s-a părut?

Cartea scrisă de Victoria Schwab, Acest cântec neîmblânzit se poate comanda direct de pe site-ul editurii Herg Benet sau de la marile librării online, de multe ori cu prețuri reduse. Vezi ofertele aici.