Este ziua de lucru de 8 ore un concept contraproductiv?

Este ziua de lucru de 8 ore un concept contraproductiv?

Un articol citit recent mi-a atras atenția asupra ceva ce știam mai demult din cele citite, dar și din cele trăite. Sunt sigur că și voi ați trăit și simțiți aceleași lucruri ca cele despre care voi scrie în continuare.

Dar mai întâi să facem puțină matematică. Să împărțim 24 la un număr, iar rezultatul să fie un număr întreg. Cu alte cuvinte să-l dividem pe 24. Putem să-l dividem la 2, la 3, la 4, la 6, la 8 și la 12.

Din motive lesne de înțeles ne vom opri la primii trei divizori, presupunând că suntem niște capitaliști rapace care vor să se îmbogățească exploatând forța de muncă a unor oameni.

Vreau să le împart ziua de muncă în părți egale, cu alte cuvinte să aflu câte ore trebuie să lucreze fiecare schimb de muncitori pe care îi angajez la mine în fabrică.

Dacă împart la 2 obțin 12 și aflu că am nevoie de doar două schimburi de muncitori care să lucreze câte 12 ore pe zi în fiecare zi.

E bine, mie îmi convine, dar naturii nu. Oamenii mei nu vor rezista prea mult în acest ritm draconic, deși sunt sigur că la începuturi au existat și astfel de situații în istoria societății omenești.

Mai pot împărți 24 la 3 și atunci obțin 8. Da, opt ore de muncă pe schimb a reprezentat și mai reprezintă încă soluția folosită peste tot în lume. În plus opt ore de muncă, opt ore de somn și opt ore de alte activități într-o zi pentru un om pare a fi un ritm optim și natural.

Să împart 24 la 4 nu îmi convine pentru că rezultatul este 6, iar eu sunt cum am mai spus un capitalist rapace. Nu vreau patru schimburi că ar trebui să angajez prea mulți oameni și nici lor nu le convine, pentru că banii pe care ii pot oferi ca salariu nu le ajung. Așa că ne-am oprit la ziua de lucru de 8 ore, adică trei schimburi pe zi.

Toată epoca industrială s-a bazat pe schimburi de 8 ore de muncă și treaba asta continuă și acum în această epocă numită post-industrială. Doar că acum au mai apărut și soluții alternative, pentru că s-a constatat că în opt ore de muncă scade productivitatea iar angajații obosesc inutil. Există locuri de muncă unde se poate lucra și în alt ritm. Dar de ce nu s-ar putea și în fabrici unde se lucrează „la bandă”?

S-au făcut studii ample, în care au fost urmărite obiceiurile angajaților și felul în care aceștia petrec efectiv cele 8 ore de muncă. S-au aflat lucruri uimitoare, utile pentru a regândi sistemul.

Astfel, la ore egale lucrate, au fost mult mai productivi muncitorii care și-au putut lua mici pauze mai des, decât o singură pauză mai lungă. În unele cazuri chiar, au produs mai mult și mai bine muncitorii care au muncit chiar mai puțin, dar s-au putut relaxa exact atunci când aveau nevoie.

Iar această relaxare nu este necesară din motive de oboseală fizică, ci psihică. Creierul este cel care obosește primul și face să scadă concentrarea și implicit productivitatea în muncă. Unde mai pui și că majoritatea accidentelor de muncă sunt cauzate tot de oboseala psihică…

Studii făcute au arătat că ritmul ideal ar fi de 52 de minute lucrate și 17 minute de pauză. În unele companii se practică mai demult sistemul de o oră de muncă urmată de un sfert de oră de pauză.

Iar despre aceasta, adică despre pauză, tot studiile au arătat că este mai bine să fie „umplută” cu orice altceva decât cu problemele de muncă.

Așa că în pauză angajații pot mai bine să își verifice e-mail-ul, contul de pe Facebook sau să-i sune pe cei dragi, decât să discute cu colegii despre… muncă.

Multe companii americane din domeniul IT deja oferă angajaților programe ultraflexibile de muncă, în cadrul cărora ei pot să beneficieze de pauze de relaxare, de piscină, saună sau salon de coafură/frizerie.

S-a aflat apoi un fapt paradoxal, că angajații nu doar că sunt mult mai productivi, dar și că lucrează efectiv mai mult de 8 ore, de vreme ce din când se relaxează și chiar pot să și doarmă.

În ceea ce privește munca în fabrică la bandă, cred că și acolo se pot găsi soluții pentru a permite angajaților să se relaxeze atunci când au nevoie, pentru că până la urmă toată lumea are de câștigat. Și de ce nu ar fi posibil un astfel de program la orice loc de muncă?

Există chiar și teorii conform cărora ai putea lucra doar 4 ore pe săptămână, așa cum am citit în cartea lui Timothy Ferriss, ”4 ore săptămâna de lucru” – vezi aici detalii. Însă deja asta e cu totul altă … poveste. 🙂