Ce ar fi bine să știi despre împrumuturi înainte de a solicita unul
Istoria împrumutului este la fel de veche ca și cea a omenirii. Din vremuri imemoriale oamenii, ca ființe sociale au fost nevoiți să se împrumute unii de la alții cu diverse produse necesare traiului.
Pe lângă comerțul sub formă de troc a existat și întrajutorarea sub forma împrumuturilor între membrii unei comunități sau între diferite comunități umane. Asta când era pace, pentru că pe timp de război nu se mai împrumuta nimic ci se jefuia totul pur și simplu.
Împrumuturile în bani au apărut odată cu apariția banilor. În Mesopotamia se utiliza deja noțiunea de monedă de schimb (shekel) cu 3000 de ani înainte de Hristos. Referința era o anumită cantitate de grâu sau de orz, care s-a concretizat în monede din bronz (semnalate la 2150 î.Hr.)
În alte comunități de pe tot globul se utilizau alte referințe, cum ar fi cochiliile de scoici (Africa, America). Monedele din aur și argint au fost folosite prima oară de lydieni (veche populație ce a trăit pe teritoriu Turciei de azi), după cum aflăm de la Herodot.
Imediat după toate popoarele au început să folosească monede pe scară largă pentru a înteți schimburile comerciale.
Revenind la împrumuturi, cei care le ofereau erau desigur oameni care aveau bani, iar mai târziu instituții care aveau și gestionau bani, așa cum se întâmplă de altfel și acum, după cum te poți convinge citind aici.
Dar indiferent cine oferă împrumutul, fie o persoană, fie o instituție, aceasta trebuie să aibă garanția că îl va putea recupera de la cel împrumutat.
Acum nu se mai pune problema folosirii forței fizice pentru recuperarea banilor împrumutați, ci totul se bazează atât pe legile scrise (sistemul legislativ), cât și pe legile nescrise (care fac apel la morală), legi ce reglementează traiul într-o societate.
Pentru a împrumuta banii necesari, poți apela la rude sau prieteni, la bănci și la instituții financiare nebancare (IFN). De obicei găsești să împrumuți sume mici de bani și pe termen foarte scurt de la cunoștințe, rude, prieteni.
Doar legile morale îl asigură pe cel ce oferă banii că îi va recupera de la cel ce se împrumută. Pentru sume mari și foarte mari și pe termen lung, oamenii apelează la bănci.
Formalitățile sunt mai complicate, deoarece contractul de împrumut se bazează pe anumite legi iar împrumutatul trebuie să ofere garanții materiale că va putea să restituie împrumutul.
Între cele două situații prezentate mai sus se încadrează instituțiile care oferă bani cu împrumut dar nu sunt bănci. Pentru că nici sumele oferite și nici garanțiile cerute nu sunt foarte mari, putem vorbi de împrumuturi rapide, sau în orice caz mult mai rapide decât cele oferite de bănci.
Dobânda este suma de bani (calculată în procente) pe care cel împrumutat o are de dat înapoi în plus față de banii luați cu împrumut. În cazul cunoștințelor, rudelor, prietenilor, de cele mai multe ori dobânda este zero, adică vei înapoia doar suma luată cu împrumut.
Băncile calculează dobânda în funcție de mai mulți factori, care țin cont de condițiile economice generale, naționale și internaționale, iar aceasta va fi mai mică sau mai mare după cum situația economică generală este stabilă sau nu.
Deoarece banca trebuie să își asigure și un profit, se înțelege că oricum dobânda va fi peste rata inflației. Instituțiile financiare nebancare vor practica dobânzi mai mari decât băncile, pentru că ele folosesc de multe ori bani împrumutați de la bănci, bani pe care la rândul lor vor trebui să-i restituie cu dobândă.
Dar indiferent de la cine vei alege să te împrumuți, sfatul este să o faci în limita a ceea ce poți să dai înapoi, ca să nu ajungi în situații dificile.
Leave a Reply