Chiar pot fi înlocuite ambalajele din plastic?

Chiar pot fi înlocuite ambalajele din plastic?

Un articol citit recent mi-a atras atenția, așa că am hotărât să vă spun și vouă despre ce este vorba. Se tot discută în ultimul timp despre cât de nocive sunt materiale plastice pentru mediul înconjurător.

Pentru a fabrica plastic se consumă combustibili fosili, ca materie primă, adică petrol, cărbuni și gaze naturale. Acesta este un prim aspect.

Un al doilea este acela că odată ajunse la gunoi, masele plastice rezistă foarte mult în timp, nefiind decât într-o foarte mică măsură biodegradabile.Adică nu sunt „consumate” de microorganismele din mediu, nu „dispar”, cum dispare un cotor de măr de exemplu.

Se pune problema ce anume s-ar putea face pentru a reduce cât de mult posibil presiunea pe care producția și consumul de mase plastice o exercită asupra mediului înconjurător.

Pe de altă parte, ne este tuturor foarte comod să mergem la cumpărături și să punem totul într-o sacoșă de plastic, ce costă foarte puțin. Sau să cumpărăm foarte multe produse gata ambalate… tot în plastic, cum altfel?

Au fost propuse mai multe soluții, cum ar fi fabricarea de plastic biodegradabil (încă e un deziderat), folosirea pungilor da hârtie sau a sacoșelor din pânză de bumbac.

Și hârtia și bumbacul sunt „mâncate cu plăcere” de micro-gângănii (baterii adică), astfel încât odată ajunse în mediu, acestea se degradează ușor.

Însă nu este totul atât de simplu pe cât pare la prima vedere. Ministerul Mediului din Danemarca a publicat în acest an un raport, care a ajuns la aceleași concluzii cu cele publicate de Agenția Mediului din Marea Britanie (încă din 2011).

Care sunt acestea? Luând în considerare mai mulți factori, fiecare cu impactul său asupra mediului, sacoșele din bumbac stau cel mai rău, adică de fapt „poluează” cel mai mult, pe când mult blamatul plastic este totuși cel mai „prietenos” cu mediul.

De ce? Pentru ca să cultivi bumbac, din care să faci pânza pentru sacoșe, vei polua mai mult, arzând combustibili (motorină) pentru lucrările agricole, sau ca să produci fertilizatorii necesari. La fel și în cazul pungilor de hârtie, vei tăia copaci și vei afecta pădurile, dar vei consuma și foarte multă apă în procesul de fabricație a hârtiei.

În cazul sacoșelor din pânză de bumbac, s-a calculat că ar trebui să refolosim una de mii de ori până când „amprenta” ei asupra mediului să fie mai mică decât a unei sacoșe de plastic.

În cazul hârtiei nici nu se mai pune problema, pentru că o sacoșă de hârtie nu are o rezistență prea mare, se rupe cu ușurință și nu cred că se poate (re)utiliza de câteva ori măcar.

Acest mod de abordare complexă într-un studiu de impact asupra mediului  se numește studiu pe ciclul de viață al produsului, adică vor trebui luate toate cele consumate de la fabricație și până când produsul este scos din uz și suma tuturor impactelor asupra mediului a fiecărui element în parte.

Și totuși ce este de făcut în cazul ambalajelor din plastic? Se va găsi cu siguranță în cele din urmă o soluție, dar nu va fi ușor pentru că nu este o problemă simplă.