Călător prin Neamț – Mănăstirea Agapia

Călător prin Neamț – Mănăstirea Agapia

În articolul de săptămâna trecută (îl puteți citi aici) v-am luat cu mine în partea de nord a județului Neamț, povestindu-vă despre ce poți vizita în împrejurimile orașului Târgu Neamț și descriind succint ceea ce se poate vedea în zonă,

M-am gândit că nu ar strica să vă zic mai multe despre fiecare obiectiv în parte așa că vor urma o serie de articole de călătorie, în fiecare miercuri, astăzi oprindu-ne puțin la cunoscuta mănăstire de la Agapia.

Numele acesta mai puțin cunoscut înseamnă „dragoste creștină” și vine din grecescul „agapis”. Se știe că toată zona, incluzând mănăstirile, râul, satul și munții și-au luat numele de la un călugăr, sihastrul Agapie, care a trăit prin părțile locului înainte de 1400 și care a ridicat și o bisericuță de lemn. Este singura așezare monahală din țară care poartă frumosul nume de „dragoste creștină”.

Călător prin Neamț – Mănăstirea Agapia

Situată la 12 kilometri de Târgu Neamț, mănăstirea despre care vorbim și care este vizitată de foarte mulți turiști, este de fapt Agapia Nouă, pentru că a existat și mai există încă și Agapia Veche, situată „mai la deal”. Aceasta din urmă a fost în mod firesc prima construită, fiind menționată la 1437.

Numai că pământul pe care a fost construită nu a fost propice și vechea mănăstire a avut de suferit din cauza alunecărilor de teren și a unei avalanșe, care a distrus-o chiar într-o zi de Paște.

De aceea, după 1600, călugării au reconstruit și vechea Agapie într-un alt loc, mai bun, dar unii au coborât și au construit și Agapia „din vale”, adică cea nouă, pe care o admirăm acum.

Desigur și Agapia cea veche se poate vizita, dar este mai greu accesibilă, fiind situată la aproximativ doi kilometri spre nord pe un drum mai dificil. Biserica din lemn a mănăstirii a fost reconstruită între anii 1990 și 1994, pe fundație de beton.

Revenind la Agapia „mare” sau „din vale” sau „cea nouă”, aceasta a fost ridicată între 16 octombrie 1642 și 3 septembrie 1644, de către hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu. A fost sfințită la 12 septembrie 1647 și i-au fost adăugate chiliile călugărilor și alte construcții auxiliare.

Cu toții am învățat la școală la istorie despre Evul Mediu „întunecat”, dar de fapt și această perioadă istorică a fost una de evoluție și progres. Faptul se poate dovedi simplu comparând mănăstirile (splendide de altfel) construite pe timpul lui Ștefan cel Mare de exemplu și mănăstirile construite cu 150 – 200 de ani mai târziu.

Asta este valabil și la noi în țară dar și în alte țări. Cele ridicate mai recent, chiar dacă nu erau ctitorii ale domnitorilor, ci ale unor boieri bogați, sunt mai mari și mai impunătoare, ceea ce arată puterea economică a celor ce le-au finanțat, putere datorată și invențiilor și inovațiilor din domeniul construcțiilor pe de o parte, dar și creșterii productivității muncii în agricultură pe de altă parte (ceea ce indirect înseamnă mai mulți bani disponibili).

Nici Agapia Nouă nu a fost ferită de primejdii de-a lungul vremurilor (incendii, distrugeri) și a fost mereu refăcută. De la 1803 mănăstirea este obște de maici, deoarece inițial călugării erau locuitorii ei.

Între 1858 și 1863, cu ocazia unei renovări, nimeni altul decât cel mai mare pictor român, Nicolae Grigorescu, a fost cel ce a refăcut pictura interioară. De aceea acum pictura bisericii principale este un element de mare valoare care crește nivelul de atractivitate a mănăstirii ca obiectiv turistic.

Vizitatorii pot remarca faptul că pictura este „altceva” în comparație cu picturile obișnuite din biserici, talentul și profesionalismul lui Nicolae Grigorescu fiind incontestabile.

Chiar dacă marele pictor a înființat și o școală de pictură pe lângă mănăstire, pentru ca cele mai talentate călugărițe să poată să învețe, stilul realist în pictură a fost de mult abandonat în favoarea stilului bizantin, specific picturii tuturor bisericilor de pe la noi.

Tot pe lângă Mănăstirea Agapia funcționează și un seminar teologic, singurul pentru fete din toată Moldova. În apropierea mănăstirii se poate vizita și Casa Memorială Alexandru Vlahuță.

Săptămâna viitoare vom merge împreună la mănăstirea Văratec, o altă cunoscută mănăstire din zona. Până atunci, drumuri bune și concediu plăcut!