Ce au în comun telefoanele mobile și cuptoarele cu microunde?

Ce au în comun telefoanele mobile și cuptoarele cu microunde?

Folosim zilnic multe dintre cuceririle științei fără ca măcar să fim conștienți de acest lucru. Mă refer la marea majoritate a oamenilor, nu la un mic procent de „inițiați” în ale științei. Suntem învățați doar să apăsăm pe „butoane” fără să ne întrebăm oare cum funcționează toate lucrurile care acum ni se par atât de banale.

Aproape că nu putem concepe viața fără tehnologia modernă care a creat dependențe de domeniul patologicului. Există desigur multe avantaje, dar și neajunsuri ale noilor tehnologii, mai ales atunci când se face abuz de ele. 

La întrebarea din titlu, se poate da un răspuns foarte simplu, și acesta este: microundele.

Atât telefonul mobil cât și cuptorul cu microunde sau router-ul Wi-Fi au în comun microundele, adică funcționează cu niște unde electromagnetice numite microunde.

Toate aceste dispozitive sunt practic niște aparate radio, dar care utilizează alte unde față de radioul vechi cu care toată lumea s-a obișnuit. Ele utilizează microunde, numite așa pentru că au lungimi de undă mici (între 1 metru și 1 milimetru).

Frecvențele microundelor sunt în domeniul de la 300 MHz la 300 GHz, adică de la 300 de milioane de hertzi la 300 de miliarde de hertzi. Intuitiv putem spune că 300 GHz înseamnă că un câmp electromagnetic oscilează de 300 de miliarde de ori într-o secundă! Cam repede, nu-i așa? Totuși nu mai intrăm în detalii.

Microundele nu sunt deloc „noi”. Au fost generate în primii ani când s-au făcut experimente cu unde radio, adică între 1880 și 1890. Nu vă așteptați la asta, nu-i așa? Pe atunci cercetătorii le numeau și „lumină invizibilă”, pentru că la urma urmei cam asta ar fi aceste microunde.

Și tot imediat după acei ani s-au făcut și experimente cu transmisie de voce la distanță. De ce atunci nu s-a dezvoltat și domeniul microundelor ca cel al undelor radio? Pentru că ele se produceau mult mai greu cu tehnologia de atunci, în comparație cu undele radio. Rezultate bune s-au obținut și înainte de 1900, dar aplicațiile nu erau posibile din cauza dificultăților și a prețurilor mari.

După 1930 domeniul microundelor a început să se dezvolte, dar lipseau totuși componentele electronice potrivite pentru așa ceva. Și totuși un eveniment nefericit pentru omenire a condus la accelerarea cercetărilor.

Acest eveniment a fost al doilea război mondial, când englezii mai cu seama, dar și americanii după ei, au perfecționat radarul, un sistem pentru detectarea de la mare distanță a avioanelor inamice. Radarul atât de util în război și atât de „temut” de toți șoferii, funcționează cu microunde, care au proprietatea că sunt reflectate de corpurile metalice și se întorc la emițător.

Abia după terminarea războiului noua tehnologie, secretă până atunci, a fost aplicată și în scopuri „casnice”. Cuptorul cu microunde de exemplu, care folosește microundele pentru a încălzi de fapt apa din alimente, a apărut în 1946!

Atunci a fost vândut primul aparat de acest tip, chiar dacă aparate care încălzeau cu unde radio fuseseră produse de prin anii 1930. Deși cuptoare cu microunde se vindeau și prin 1960, și prin 1970, abia după 1980 au devenit cu adevărat cunoscute publicului larg, pentru că au putut fi produse la prețuri accesibile tuturor.

Nici telefonul mobil nu este prea „nou”. În 1917 (fantastic, nu-i așa?!) un inventator din Finlanda (de unde e și firma Nokia) a patentat un telefon mobil. În 1973 americanii de la Motorola au introdus primul telefon mobil comercial pentru publicul larg (deși enorm de scump), care a fost apoi produs și de alte firme.

Necazul era că fiecare firmă avea propriile standarde și prin urmare interconectarea era dificilă. Abia după 1991 când în Finlanda a fost dezvoltat standardul GSM, acceptat de toți prin 1994, telefoanele mobile au „explodat”, fiind cu adevărat accesibile tuturor.

Mai apoi au evoluat și telefoanele mobile, care au devenit între timp „deștepte”, adică smart-phones. După dezvoltarea internetului s-au „conectat” și telefoanele la internet. E fascinantă istoria științei? Vă așteptați ca multe dintre noile tehnologii folosite azi să fie de fapt atât de „vechi”?