Cum îi convingem pe copii să iubească lectura?

Cum îi convingem pe copii să iubească lectura?

Într-un studiu citit recent, nu de la noi ci de la americani, dar cu concluzii valabile în lumea întreagă, s-a ajuns la ideea că elevii de acum nu pot să rezolve o problemă nu pentru că nu ar avea inteligența necesară, ci pentru că nu reușesc să rămână concentrați nici măcar pe perioada timpului necesar pentru rezolvarea ei.

Adică dacă o problemă s-ar rezolva în douăzeci de minute, dar eu mă pot concentra doar cinci, nu voi reuși să duc rezolvarea până la capăt. De vină pentru această situație este în primul rând televiziunea, care „îndoapă” creierul oamenilor cu lucruri simple, facile, care nu-l pun mintea la contribuție.

Când te trântești pur și simplu pe o canapea ca să „butonezi” telecomanda, ești un sedentar fizic și psihic.  Într-o emisiune TV sau într-un film primești totul de-a gata și nu mai gândești. Vei fi apoi obișnuit ca și în viața reală să ai parte de soluții rapide, venite automat de altundeva, fără efort.

Pe mine televiziunea nu mă afectează pentru că, pe de o parte nu mă uit prea mult, ba chiar foarte puțin la televizor, iar pe de altă parte mi-am format deja un sistem propriu de valori în anii de studiu și lecturând foarte multe cărți. Aici este și cheia pe care un părinte o poate folosi ca să își educe copiii: să îi obișnuiască cu lectura. Părintele trebuie să fie deci un model, un exemplu pentru copiii lui.

În familia mea citim mult, iar copilul, chiar dacă e încă mic, s-a obișnuit să aibă carti pentru copiiși s-a deprins cu cititul pentru că și noi citim. Mai greu, ce-i drept. E încă mic și îi e gândul mai mult la joacă. Este însă bine pentru un copil să crească încojurat de cărți, după cum se poate citi și pe internet în multe articole bine documentate.

Noi avem colțul nostru de lectură, unde toată familia citește. Și cred că oricine poate avea în casa lui un colț de lectură, unde să fie o atmosferă de calm și liniște, pe care să o aprecieze deopotrivă părinți și copii. Pentru că, ce îți trebuie la urma urmei pentru un colț de lectură decât o canapea, o bibliotecă cu cărți, lumină naturală și artificială, cald și tihnă. Dar să nu uităm că un copil are nevoie și de jucării, iar cititul să fie combinat și cu joaca.

Revenind la studiul amintit mai sus, efectuat în Australia, s-a găsit chiar și numărul de 80 de cărți care conduc la o creștere semnificativă a nivelului la care se situează abilitățile de citire și calcul matematic. Adică acei copii care trăiesc într-o casă unde sunt în jur de 80 de cărți se diferențiază clar de copiii care locuiesc în case fără cărți sau cu foarte puține.

Mai departe, dacă numărul de cărți crește până în jurul a 300, nivelul la citire crește de asemenea, dar peste 300 acesta se stabilizează. Asta înseamnă că la fel de bine vor citi și cei care au 300 de cărți în casă și cei care au 800 să zicem. Vor citi foarte bine, fără probleme.

E adevărat însă că cei ce vor citi mai mult vor avea și o cultură generală mai solidă. Studiul nu măsura asta, ci abilitățile de a citi cursiv, corect, cu mare viteză. Acum noi ca să fim cârcotași, am putea spune că nu neapărat prezența cărților este cheia, ci faptul că cei ce cumpără cărți și le au în casă, sunt deja oameni cu o anumită pregătire, cu o zestre genetică pe care le-au transmis-o și copiilor lor, cum le-au transmis și dragostea de a citi.

Oricum toate se leagă între ele, dar îndemnul de a citi și de a-i învăța și pe copii să o facă rămâne valabil, deoarece cititul este foarte folositor tuturor!