Singur sau împreună? Cum e mai bine?

Singur sau împreună? Cum e mai bine?

Oamenii sunt ființe sociale, pentru că trăiesc în societăți, muncesc și își petrec împreună timpul liber. Ei își construiesc familii și case în care vor să viețuiască alături de alte ființe dragi. Se bucură și suferă împreună cu semenii din grupul din care fac parte.

Când viața li se sfârșește, ei sunt înmormântați tot în mijlocul comunității lor, pentru a fi plânși acolo de cei apropiați. Desigur că cele scrise mai sus sunt valabile pentru majoritatea oamenilor, iar excepții de singuratici, care vor să trăiască singuri, vin doar să confirme regula.

Oricum recent sindromul singurătății a fost recunoscut de comunitatea medicală internațională ca fiind o tulburarea neuropsihică care poate conduce la evoluția multor altor boli.

Singur sau împreună? O poveste de demult

Într-o carte citită nu demult era descrisă epopeea unui grup de pionieri americani, care după anul 1800 au plecat din est către vestul continentului. Ținta lor era o regiune din vecinătatea Oceanului Pacific.

Drumul marii caravane de căruţe nu a fost ușor și grupul a întârziat foarte mult din diverse cauze. Ghinionul a făcut și ca iarna să vină foarte devreme în vremea aceea, astfel încât oamenii au fost prinși chiar în Munţii Stâncoşi, lanţ care era dificil de traversat şi pe vreme bună, darămite iarna.

Grupul era destul de mare, având în jur de două sute de persoane și cum se întâmplă mereu în colectivități, au apărut și conflicte datorate divergențelor de păreri privind situația și soluțiile depășirii ei.

Unii bărbați, care se credeau mai puternici şi erau și mai rebeli, au hotărât să părăsească grupul mare, ca să continue drumul singuri, pe cont propriu, pentru a nu mai fi încetiniţi de cei mai în vârstă, mai bolnavi şi mai neputincioşi.

Liderii grupului mare însă au adoptat regula „toţi împreună” şi au decis ca nimeni să nu fie părăsit. Au construit o tabără de iarnă chiar acolo în munţi, și-au făcut adăposturi trainice din lemnul pădurii şi s-au hrănit cu ceea ce reuşeau să vâneze. Au împărțit totul și au îngrijit bolnavii cum s-au priceput.

Autoritățile de pe coasta de vest, care știau despre grupul plecat spre ei, au fost îngrijorate de faptul că oamenii nu au ajuns încă din toamnă și au trimis în căutarea lor, la venirea primăverii, o echipă de salvatori.

Grupul care a supraviețuit în munți, a plecat spre vest la sosirea primăverii și s-a întâlnit pe drum cu grupul de salvatori care le venea în întâmpinare. Deşi au mai existat și puține pierderi, dintre cei mai bătrâni și mai bolnavi, marea majoritate a celor din grupul „toţi împreună” au reuşit să supravieţuiască şi să ajungă la destinaţie. Dintre cei puternici și rebeli, plecați pe cont propriu, au supraviețuit extrem de puțini.

Singur sau împreună? Cum e mai bine?

Episodul descris din epopeea cuceririi vestului sălbatic a fost studiat mult de psihologi și încă mai este studiat la universități americane. Ceea ce am înțeles și noi din povestea de mai sus, au înțeles și alții din experiențele pe care le-au trăit pe viu.  Când sunt împreună, chiar dacă unii sunt mai neajutorați, oamenii se ajută unii pe alții.

Dacă noi, câțiva care am plecat azi la vânătoare, nu am avut noroc să întâlnim nimic de vânat care să poată fi mâncat, se poate ca alți colegi de-ai noștri, plecați să vâneze în altă direcție, au reușit să procure hrană și atunci avem cu toții ceva de mâncare.

Poate că mâine noi vom fi „norocoșii” și vom face rost de mâncare pentru toți ceilalți. Iar când vom reveni în tabără, vom găsi un adăpost încălzit, pentru că cei mai slabi rămași în tabără, tot au putut și ei să întrețină focul. Aici a fost cheia supraviețuirii grupului rămas unit.

Din întreaga istorie a societății omenești nu poate fi dat numai acest exemplu, pentru că ele sunt nenumărate. Per ansamblu, oamenii reușesc să trăiască mai bine și să se dezvolte într-un grup în care sunt alți oameni asemenea lor. Dar există și momente în care fiecare dintre noi își dorește și un timp de singurătate, în care să se poată gândi sau odihni fără a fi perturbat de alții, un timp de reflecție, de regăsire a propriului eu.

Cele de mai sus nu susțin însă ideea că e mai bine să trăim singuri, ci vin chiar să întărească faptul că grupul este mai puternic: tocmai ca să putem fi singuri o vreme, a fost nevoie de grup și de ceilalți care ne-au creat condițiile pentru a putea fi singuri.

Stau acum singur într-o cameră tocmai pentru că am camera încălzită și patul din ea pe care stau și „lenevesc” meditând, toate fiind „construite” în prealabil împreună cu alți oameni din grupul meu, fie el familia sau întreaga societate.

Și eu vă scriu aceste gânduri ale mele la un computer conceput și construit de alții, dar cumpărat de mine și vi le trimit prin internetul care acum ne leagă pe toți și ne face să fim mai aproape unii de alții!

Voi ce părere aveți? Cum e mai bine, singur sau împreună?