Ce este democrația. Câteva noțiuni de bază

Ce este democrația. Câteva noțiuni de bază

Auzim de ceva ani încoace, mai exact de la Revoluția din 1989, că suntem o țară democratică, o țară care a ales să trăiască în democrație. Auzeam de fapt și înainte de 89 că la noi este democrație, dar nimeni nu credea asta pentru că știam că trăiam într-o dictatură.

Auzim în spațiul public discuții continue și mult mai multe când este campanie electorală, despre democrație: toți spun că ei susțin democrația, în vreme ce adversarii lor politici nu. Nu toți însă dau dovadă că au înțeles ce este aceea democrație și se comportă în partidele lor ca niște tirani.

Mai auzim și că e mai bine în democrație decât în dictatură și că trebuie să apărăm cu orice preț democrația. Am înțeles că cel mai important în democrație este votul. Și totuși, ce este aceea democrație?

Termenul provine, ca mulți termeni din toate limbile pământului, din limba greacă (demokratia) și înseamnă „conducerea de către popor”. Mai exact poporul are dreptul să își aleagă conducătorii, mai mult sau mai puțin. Poporul are dreptul să aleagă în ce fel de societate dorește să trăiască și tot poporul alege și pe cei care elaborează legile țării.

Cele scrise mai sus au un caracter foarte general, deoarece există foarte multe tipuri și variante ale democrației. Și totuși două tipuri generale se pot sublinia de la început: există democrație directă și democrație reprezentativă.

În democrația directă poporul participă efectiv (în cadrul unei adunări) la luarea unor decizii legate preponderent de probleme locale sau chiar mai generale. Acest tip de democrație a fost primul apărut în Grecia Antică (cu 500 de ani înainte de Hristos), iar oamenii de adunau în piața publică (agora), pentru a discuta și decide asupra treburilor cetății.

Femeile și sclavii erau excluși de la aceste adunări, deci era o democrație mai limitată, dacă putem să-i spunem așa. Și în ziua de azi există adunări populare în diferite țări și regiuni. Dar democrația directă se manifestă acum sub forma unei consultări populare numită referendum.

În vreme ce la noi un referendum se convoacă destul de greu și destul de rar, în alte țări (cum ar fi Elveția de exemplu), oamenii sunt întrebați despre foarte multe chestiuni în cadrul unui referendum local sau național.

Cum un referendum nu se poate convoca zilnic sau nici măcar săptămânal, a fost „inventată” democrația reprezentativă. În acest sistem cetățenii cu drept de vot își aleg reprezentanții în structurile de conducere ale țării. De obicei se aleg astfel Președintele unei țări și forul legislativ numit Parlament.

Sunt în alte țări și alegeri și pentru alte funcții importante în stat. Structurile de conducere locale (primarii, consilierii) se aleg tot prin vot direct și sunt o formă de manifestare a democrației reprezentative.

Am pomenit despre cetățenii cu drept de vot, deoarece există diferențe foarte mari în lume în privința acestei sintagme. Acest drept nu este peste tot universal și încă suscită foarte multe discuții despre cine ar avea dreptul să voteze și cine nu.

Dar despre democrație se pot discuta foarte multe și o vom face într-o seria de articole viitoare. De exemplu, dacă la început democrația era automat legată de Republică (ca formă de organizare a unui stat), mai târziu a apărut și Monarhia Constituțională, care are și ea forma ei de manifestare a democrației, prin alegeri și prin limitarea prerogativelor regelui/reginei.

De asemenea vom vedea că există diverse variante de alegere a președintelui unei țări și că Statele Unite ale Americii nu sunt printre cele mai avansate democrații ale lumii, după clasamentele întocmite de specialiști. Nu sunt nici măcar foarte departe de noi. Sunt însă foarte departe în fața noastră la nivelul de participare și responsabilitate a cetățenilor în ceea ce privește propria lor viață.