Instinctul gregar. Il urmăm sau nu? Tu ce părere ai?

Instinctul gregar. Il urmăm sau nu? Tu ce părere ai?

Toată viața noastră, începând cu cea mai fragedă vârstă și până în pragul morții, avem de luat decizii. Și le luăm, chiar fără să știm uneori că a fost vorba despre o decizie pe care noi am luat-o. Uneori luăm decizii bune, alteori decizii proaste.

De multe ori în luarea unei decizii ne urmăm instinctul gregar, câteodată asta fiind ceva bun, dar altădată ceva rău. Și totuși, ce este instinctul sau spiritul gregar? Termenul gregar provine în limba română, precum și în multe alte limbi, cu unele variații desigur, din latinescul gregarius.

În limba latină, gregarius însemna a urma orbește un lider, fără să ai nici un fel de inițiativă personală, nici o îndoială privind abilitățile acelui lider de a conduce.

Biologii cunosc foarte bine termenul, pentru că în lumea animalelor acesta, instinctul gregar adică, desemnează tendința multor animale de a se aduna și de a trăi în turme. Putem așadar să înțelegem prin sintagma instinctul gregar sau spiritul gregar, mai simplu spus, spiritul de turmă.

În cazul animalelor însă, agregarea, adică adunarea mai multor indivizi la un loc, pentru a forma o turmă, are drept scop creșterea șanselor de supraviețuire atât a adulților, cât și a puilor care trebuie protejați și crescuți. Oamenii raționali pe de altă parte, nu au nici o scuză atunci când urmează orbește un lider care nu este capabil să ia el cele mai bune decizii și pune grupul în pericol.

Dar desigur că și oamenii moștenesc din preistorie instinctul gregar. Acest instinct care ne face să ne adunăm, ne poate asigura, ca indivizi, șanse mai mari de a supraviețui și de a ne dezvolta. De exemplu, alegem să locuim într-un oraș sau într-un sat, unde avem multe servicii utile la îndemână: magazine de unde să ne aprovizionăm oricând, școli și grădinițe pentru copiii noștri, dispensar medical sau măcar o șosea asfaltată ca să vină mai repede ambulanța în caz de nevoie. Mai căutăm să avem canalizare, apă curentă, gaze naturale și energie electrică, ca să putem trăi în confortul pe care ni-l dorim.

Există și indivizi care preferă să locuiască singuri, în zone izolate și care cu ceva investiții își pot și ei face casa mai confortabilă. Va fi mai greu însă cu școala copiilor, dar dacă n-au copii, e în regulă. Și cu serviciile medicale însă va fi foarte greu.

Așadar instinctul gregar ne face să urmăm turma și uneori asta e bine. De exemplu în cazul unui pericol iminent, urmând calea de evacuare pe care și ceilalți o urmează, putem părăsi zona și ne putem astfel salva.

Alteori însă a urma turma este un dezastru. De exemplu în anii premergători și în timpul celui de-al doilea război mondial, o întreagă națiune a urmat orbește un lider dement care i-a condus la nenorocire, la moarte. Au fost și oponenți, care fie s-au ascuns și nu și-au exprimat pe față ideile, fie au fost reduși la tăcere definitiv. Acel lider dement știa însă să manipuleze, pentru ca masele să-l urmeze orbește. Până când s-au trezit… la crunta realitate.

Cum alegem dacă să urmăm turma sau să ne separăm de ea? Aici intervine un adevăr atât de simplu, valabil de când lumea: pe umeri fiecare om are un gât care susține un cap, iar în cap există un creier care trebuie folosit. Gândește deci cu propriul creier și nu urma orbește turma! Poți desigur să o și urmezi câteodată, dar nu o face orbește. Este totuși mult mai dificil pentru cei care nu sunt obișnuiți să gândească sau nu au hotărârea de a lua decizii.