Cum trebuie să fie un manual școlar bun?

Cum trebuie să fie un manual școlar bun?

Sunt mulți ani de când în învățământul românesc au apărut manualele alternative, adică la o singură disciplină de studiu există mai multe manuale, dintre care se alege unul pentru a fi folosit la clasă. Această practică există în toate țările avansate și este foarte bună în fond.

Dar au existat și ani, primii când a fost aplicată, când efectiv era un dezastru. Existau manuale școlare de foarte proastă calitate, alături de altele destul de bune. Conta doar cine avea pile mai mari pe la Ministerul de resort ca să obțină o aprobare cât de cât și să tipărească la o editură manualele, pe care apoi le „răspândea” pe piață cu sprijinul inspectoratelor școlare, a directorilor de școli și a multor profesori. Nu conta nimic decât câștigul material.

Acum situația este mult mai bună și se găsesc la majoritatea disciplinelor manuale scolare foarte bune, care respectă programa școlară și care sunt excelent tipărite, pentru a fi și atractive vizual, deși se mai spune că un copil dacă vrea să învețe va învăța oricum.

Dar ce-i trebuie unui manual ca să fie bun, de ajutor pentru elevi, profesori și chiar pentru părinți?

• Un manual în primul rând trebuie să respecte programa școlară, adică indiferent cum alege să o prezinte, materia să fie cea stabilită de Minister și să fie materia din care se vor da subiectele la toate examenele care urmează în viața copilului.
• De cele mai multe ori un manual „stufos” nu este un manual bun, dar nici unul „subțirel” nu este mai bun. Cei care scriu manualele școlare trebuie să fie profesori cu mare experiență, astfel încât să știe să discearnă din infinitatea de informații și să prezinte elevilor totul cât mai simplu, dar la modul simplist. Această idee nu este a mea, ci a fost enunțată cu multă vreme în urmă de către mari savanți.
• Un manual bun trebuie să aibă un conținut echilibrat între teorie și aplicațiile practice. Concret, la științele exacte, pe lângă teorie trebuie să existe și exerciții și probleme, iar la științele umaniste lângă teorie trebuie să stea și teme practice de rezolvat sau mici lecturi legate de subiectul lecției. În occident există multe manuale la nivel de liceu care sunt împărțite în trei: unul pentru elevi, altul pentru profesori și un al treilea cu exerciții și probleme explicate sau lăsate spre rezolvare după model. Un manual plin doar de teorie este complet inutil.
• Exemplele prezentate în manuale trebuie să fie strict legate de viața practică. La limba română sau la limbile străine de exemplu, elevii trebuie învățați concret cum să scrie o cerere sau o scrisoare de orice fel. La științe, la fizică de exemplu, prezentarea modului în care este construită o trotineta copii, cea mai simplă sau una electrică, îi poate familiariza pe copii cu noțiuni elementare de mecanică, de viteză, de energie și de transfer de energie între sisteme. Ei vor înțelege mult mai bine noțiunile abstracte dacă acestea sunt „învelite” în exemple pe care le pot vedea zilnic.
• Am mai pomenit mai sus și punctăm și aici faptul că un manual bun trebuie și să arate bine, să fie colorat, tipărit pe hârtie de calitate, să „sară” în ochi, să fie plăcut de deschis și de citit.

De ce v-am pomenit despre toate acestea acum înainte de începerea unui nou an școlar? Pentru că va trebui ca părinți să vă implicați mai mult alături de copii și de profesori în a alege manualele potrivite. Nu acceptați pur și simplu manualele impuse de alții, ci decideți cu toții în comun!