Cum ne schimbă Dumnezeu creierul
Subtitlu: Descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog
autori: Andrew Newberg și Mark Robert Waldman,
Editura Curtea Veche Publishing, București 2009
În colecția Știință și Religie de la Curtea Veche a apărut de ceva vreme o lucrare de excepție pe care eu abia acum am descoperit-o. Cu un titlu deosebit de incitant, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul este o carte științifică, scrisă de doi cercetători aparent diferiți în ceea ce privește afinitățile lor religioase.
Primul, Andrew Newberg este doctor în medicină, neurolog și profesor universitar renumit, autor de cărți și articole și totodată un om profund religios. Cel de-al doilea, Mark Robert Waldman, cercetător în domeniul neuroștiințelor, autor de cărți și articole, este în schimb dacă nu ateu convins, cel puțin o persoană sceptică în ceea ce privește religiile și ideea de divinitate.
Ei bine, cei doi au scris o carte împreună, au făcut-o foarte bine și au demonstrat prin studiilor lor sau ale altora că ideea de Dumnezeu chiar are o mare influență asupra noastră a tuturor, fără ca măcar să ne dăm seama. Când am văzut titlul cărții trebuie să recunosc faptul că eram puțin reticent cu privire la ceea ce ar putea conține, pentru că mă gândeam că este o carte despre religie.
Sunt creștin ortodox dar nu unul habotnic, ci unul care mereu își pune întrebări și caută răspunsuri juste și nu fantasmagorice la diverse probleme legate de ideea de divinitate. Din această perspectivă cartea tocmai citită m-a convins pe deplin, pentru că s-a „pliat” foarte bine pe ideile și concepțiile mele. Și pentru că este așa cum spuneam, o carte științifică.
Dar despre ce este vorba? Ei bine, cercetări diverse au căutat să afle răspunsul la întrebarea dacă ideea de Dumnezeu chiar are o influență asupra creierului omului. Am scris aici ideea de Dumnezeu, pentru că acest fapt este unul concret, demonstrat, măsurabil chiar.
Dumnezeu însă poate că există, poate că nu și nu se pot face studii științifice doar pe presupuneri sau pornind de la păreri preconcepute. Practic în toată cartea este vorba despre ideea de Dumnezeu, sau Creator, sau Divinitate sau cum ar vrea oricine să-i spună.
Ce s-a aflat în urma studiilor și la ce concluzie au ajuns cercetătorii și autorii cărții? S-au aflat foarte multe și ar trebui să scriu câteva zeci de pagini despre tot ce se discută acolo. Cum acest articol este însă o recenzie, mă voi limita cât pot de mult.
Ei bine, o primă concluzie ar fi că, dincolo de valorile morale pe care orice religie le susține, ideea de Dumnezeu a fost un factor de progres în edificarea societății omenești actuale. Acesta este chiar un punct de vedere evoluționist am putea spune, pentru că acele societăți arhaice și moderne mai apoi, care au fost unite în jurul unei idei legată de Divinitate, au avut mai multe șanse de a se dezvolta, de a dăinui.
Chiar un singur individ, luat separat, are mult mai multe șanse de a supraviețui și de a se reproduce, dacă el aparține unui grup și dacă aderă la valorile grupului. Deci oamenii uniți printr-o religie comună, indiferent care a fost aceasta, au reușit, au progresat ca indivizi și ca societate. Din această perspectivă aproape că nici nu mai contează dacă Dumnezeu există sau nu, ci contează ideea care îi ține împreună uniți pe membrii grupului.
Rugăciunea s-a demonstrat că are o mare importanță în dezvoltarea funcțiilor creierului, iar rugăciunea făcută cu ideea de Dumnezeu este mai puternică din acest punct de vedere în comparație cu rugăciunea făcută fără credința în Dumnezeu.
Aceste rezultate au fost evidențiate prin studierea efectivă a activității cerebrale a subiecților, prin măsurători și scanări posibile cu tehnologia actuală. Ba mai mult, rugăciunea, ideea de Dumnezeu, are ca rezultat o diminuare semnificativă a deteriorării creierului odată cu înaintarea în vârstă, funcțiile acestuia fiind menținute intacte până la vârste înaintate.
Autorii ne prezintă și structura creierului, cu evoluția acestuia în regnul animal și explică de ce aceste idei abstracte legate de Divinitate apar doar la oameni. Și mai arată de ce se modifică efectiv creierul, prin crearea de noi conexiuni între neuroni, în cazul subiecților care „îl acceptă pe Dumnezeu”.
Se știe din istorie că mari realizări în domeniul artelor, muzicii, arhitecturii, au fost create din considerente religioase când creatorii chiar se pare că au avut acea „inspirație divină”. Să ne gândim doar la frumusețea catedralelor, moscheilor sau templelor de peste tot în lume, la minunatele picturi și sculpturi sau la muzica înălțătoare compusă ca odă lui Dumnezeu!
Alte studii au arătat fără echivoc faptul că sentimentele și gândurile pozitive, dragostea, compasiunea, toleranța, acceptarea, iertarea și altele asemenea influențează în mod benefic creierul în vreme ce mânia, furia, ura, resentimentele etc. nu fac decât să-l distrugă mai lent sau mai repede.
Multe boli sunt provocate de funcționarea incorectă a creierului, pe când prezența lui Dumnezeu în fiecare protejează corpul în ansamblu de multe boli, protejând și stimulând buna funcționare a creierului.
În carte mai sunt prezentate foarte multe studii efectuate de autorii cărții sau de alți cercetători, pentru că este o carte riguroasă, bazată pe date concrete. Mai sunt prezentate și exerciții pe care cititorii sunt îndemnați să le facă, pentru a se dezvolta din punct de vedere spiritual.
Cum ne schimbă Dumnezeu creierul (o găsiți aici) este o lucrare vastă, dar scrisă frumos, pe înțelesul tuturor și care se poate citi de către oricine dorește să afle lucruri deosebit de interesante.
Eu o recomand cu sinceritate pentru că poate să aducă numai lucruri bune în viața celor ce o citesc cu atenție.
Ce titlu interesant are! Mie sigur mi-ai stârnit curiozitatea cu această prezentare.
ma bucur ca ti s-a parut interesant!