Inițiere în Orientul Antic. De la Sumer la Biblie – Jean Bottero (recenzie)

Inițiere în Orientul Antic. De la Sumer la Biblie (recenzie)
Jean Bottero (coordonator), Editura Corint, București, 2012

Întotdeauna mi-a plăcut să citesc cărți de istorie. Am deja o colecție care acoperă cam toată istoria universală, ca să pot să îmi formez o cultură generală cât mai vastă. Însă această carte despre care îți scriu azi este ceva mai specială. O colecție de articole din celebra revistă franceză L’Histoire a devenit o carte închegată în care se prezintă istoria și civilizația Mesopotamiei.

Dar nu acesta este faptul cel mai important, ci un altul despre care o să vorbesc aici. De obicei toate cărțile de istorie, enciclopediile și tratatele se referă cu precădere la evenimente cum ar fi domniile regilor și împăraților, bătăliile și cuceririle aferente, expansiunea și decăderea imperiilor, revoluțiile și alte schimbări sociale, de obicei violente ș.a.m.d.

În această carte însă vei descoperi ceva foarte interesant și anume vei descoperi cum trăiau oamenii acelor vremuri. Vei descoperi cum era viața lor de fiecare zi, ce mâncau, cum era cu dragostea, cum era organizată familia și viața socială.

De asemenea se va discuta despre cum au fost evreii influențați de cultura Mesopotamiei, cum au preluat ei mituri străvechi și cum le-au prelucrat pentru le prezenta urmașilor prin ceea ce mai târziu s-a închegat ca fiind cartea de căpătâi a religiei iudaice și creștine: Biblia.

Pentru că acest fapt este acum cert, demonstrat prin descoperirile arheologice și prin descifrarea vechilor scrieri, anume că multe teme biblice apar pentru prima oară la popoarele Semilunei Fertile, cum mai este denumită de către istorici zona vechii Mesopotamii și cea învecinată.

Istoria a început cu Sumerul este titlul unei cărți mai vechi de istorie, scrisă de Samuel Noah Kramer, istoric evreu american, născut în Ucraina, primul mare specialist în istoria sumerienilor și asirienilor. Aceasta însă este și ideea principală a cărții despre care îți vorbesc aici.

Pe ce se bazează această afirmație? Pe faptul că odată cu sumerienii apare scrierea, care a înlesnit notarea evenimentelor și a permis arheologilor și istoricilor să utilizeze o sursă formidabilă de documentare și de explorare a trecutului. Scrierea cuneiformă inventată de sumerieni este mai veche decât scrierea egipteană bazată pe hieroglife și este, am putea spune, o invenție crucială în evoluția civilizației omenești.

Prima parte a cărții Inițiere în Orientul Antic este dedicată sumerienilor. Se prezintă date istorice certe dar și ipoteze mai mult sau mai puțin plauzibile cu privire la originea lor, pentru că se știe că ei au venit în Mesopotamia din altă parte. Se caută și originea limbii lor, descoperită după ce au fost studiate miile de tăblițe de lut care au fost dezgropate în cea mai mare parte în zona Irak-ului de azi.

Partea a doua a cărții este despre Cum trăiau ei și se referă la popoarele Mesopotamiei în general, pentru că zona a fost mereu un teatru al schimbărilor, dar și al perenității. Vechi imperii au lăsat locul altora noi, care însă au împrumutat din cultura și civilizația celor învinși. De fapt istoricii au identificat în zona Mesopotamiei ciclicitatea în evoluția și decăderea oricărui imperiu: popoare mai agresive, mai determinate, mai „flămânde” ca să o spunem mai direct au atacat și cucerit un imperiu slăbit. După aceea, devenind ei stăpâni, au evoluat până când luptele interne pentru putere, birocrația și corupția din toate structurile de conducere, au slăbit imperiul făcându-l vulnerabil la atacurile altor popoare mai „flămânde”. Și ciclul a continuat vreme de mii de ani…

În această parte am aflat lucruri fascinante despre bucătăria mesopotamienilor, despre vinul de acum cinci mii de ani, despre dragoste și căsătorie, despre modul în care era privită femeia acelor vremuri, despre magie și medicină. Aici am aflat cu surprindere că femeile cunoșteau și foloseau metode contraceptive și că aveau multe drepturi și libertăți. Se pare că evreii s-au inspirat din poemele de dragoste ale babilonienilor pentru a crea Cântarea cântărilor, cunoscut capitol din Biblie.

O altă parte a cărții ne prezintă acele fapte și scrieri vechi din zona Mesopotamiei, care au influențat pe evrei atunci când au alcătuit Biblia. Aflăm că din zona Babilonului provine cea mai veche relatare despre Potop (deși relatări asemănătoare există la multe alte popoare), dar și că problema păcatului a fost dezbătută în cercurile înțelepților vremii, fiind apoi scrisă în documente care s-au păstrat.

Ultima parte se numește foarte sugestiv Concluzie: Biblia, și prezintă modul în care au fost preluate, au fost prelucrate și au evoluat temele din Biblie, pe care evreii le-au moștenit de la mesopotamieni.

Se pare că evreii, fiind mai predispuși spre analize profunde și generalizări, le-au găsit înțelesuri și sensuri noi, general și universal valabile, ceea ce nu scade însă cu nimic rolul mesopotamienilor în istorie.

Termenul de mesopotamian nu se referă la un popor anume ci este unul general, de locuitor al zonei, pentru că, așa cum spuneam, acolo s-au perindat multe popoare.

Cartea Inițiere în Orientul Antic, publicată la editura Corint este foarte plăcută la citit, este o carte „frumoasă”, pe care o recomand tuturor celor ce iubesc scrierile despre istorie, cultură și civilizație. Este o carte de citit seara înainte de culcare, dar și în concediu sau în tren. Este fascinantă pentru că afli la tot pasul lucruri interesante.