De ce ne comparăm chiar și atunci când știm că nu ajută

Aproape toți știm că nu este bine să ne comparăm cu ceilalți. Știm că fiecare om are ritmul lui, contextul lui, resursele și limitele lui. Știm că ce vedem din exterior este doar o parte din realitate. Și totuși, cu toate astea, comparația apare.

Ne comparăm cariera, familia, corpul, vacanțele, veniturile, relațiile, nivelul de energie sau chiar felul în care ne gestionăm viața. Uneori comparația este subtilă și trece aproape neobservată. Alteori este puternică și ne afectează starea de spirit pentru ore sau zile întregi.

Faptul că știm că nu ne ajută nu este suficient ca să o oprim. Pentru că tendința de a ne compara nu este doar un obicei modern, alimentat de social media, ci un mecanism mai vechi, care ține de felul în care funcționează mintea umană. Hai să vedem, în continuare motive pentru care apare comparația cu ceilalți.

1.Comparația este un mecanism natural

Mintea noastră învață prin comparație. De mici, înțelegem lumea raportând lucrurile unele la altele: mai mare/mai mic, mai rapid/mai lent, mai bun/mai slab. Acest mod de a gândi ne ajută să evaluăm, să alegem și să ne orientăm.

Problema apare atunci când aplicăm aceeași logică asupra valorii personale. Când nu mai comparăm situații, ci comparăm persoane. Și mai ales când ne folosim comparația pentru a trage concluzii despre noi înșine.

De exemplu, nu ne limităm la „are un job diferit de al meu”, ci ajungem la „e mai realizat decât mine”. Nu rămânem la „arată diferit”, ci mergem spre „eu nu sunt suficient”.

2.Ne comparăm pentru a ne evalua progresul

Un alt motiv pentru care comparația apare este dorința de a ști unde ne aflăm. Oamenii au nevoie de repere. Vrem să știm dacă suntem „în urmă”, „la nivel” sau „înainte”.

În lipsa unor criterii clare interne, ne uităm la ceilalți. Dacă toți din jurul nostru par să facă un anumit lucru, de exemplu: să cumpere o casă, să aibă copii, să schimbe jobul, să călătorească – apare automat întrebarea: „Eu unde sunt?”

Această evaluare poate fi utilă dacă ne oferă motivație sau claritate. Devine problematică atunci când ne face să ne simțim constant insuficienți.

3.Vedem doar o parte din realitate

Una dintre cele mai mari capcane ale comparației este faptul că o facem pe baza unor informații incomplete. Vedem rezultatul, nu procesul. Vedem succesul, nu eșecul. Vedem imaginea finală, nu efortul din spate.

Mai ales în mediul online, imaginea este atent selectată. Oamenii arată momentele bune, realizările, bucuriile. Rareori vedem nesiguranțele, îndoielile sau perioadele dificile.

Când comparăm interiorul nostru cu exteriorul altcuiva, comparația este din start inechitabilă.

4.Comparația ne oferă uneori un fals control

Există și un alt aspect mai subtil. Uneori, comparația ne face să simțim că avem control. Dacă identificăm ce face altcineva și pare să funcționeze, avem impresia că putem copia acel model și obține aceleași rezultate.

În realitate, fiecare om are un context diferit: resurse, susținere, timp, experiențe anterioare. Ce funcționează pentru cineva nu este neapărat potrivit pentru altcineva.

Atunci când ignorăm aceste diferențe, ajungem să ne judecăm prea aspru pentru lucruri care, de fapt, nu sunt comparabile.

5.Ne comparăm mai mult în perioadele de nesiguranță

Tendința de a ne compara crește atunci când ne simțim nesiguri. Când nu avem claritate, când nu suntem mulțumiți de un aspect al vieții sau când trecem printr-o perioadă de schimbare.

În acele momente, ne uităm în jur pentru validare. Dacă ceilalți par stabili și siguri, iar noi nu, diferența se simte și mai puternic.

Comparația devine, în aceste cazuri, un simptom al îndoielii, nu cauza ei.

Ce putem face diferit?

Scopul nu este să eliminăm complet comparația. Este aproape imposibil. Însă putem schimba modul în care reacționăm la ea.

În loc să folosim comparația ca instrument de autocritică, o putem transforma într-un instrument de clarificare răspunzându-ne la câteva întrebări simple. De exemplu:

• Ce anume din ce văd la celălalt îmi doresc, de fapt?
• Este o dorință reală sau doar presiune socială?
• Ce pot face eu, în ritmul meu, fără să mă forțez?

De asemenea, este util să ne întoarcem la propriile repere, la propriile noastre valori și, mai bine să ne comparăm mai mult cu versiunea noastră din trecut decât cu viața altcuiva.

De asemenea, mai ajută și conștientizarea și acceptarea faptului că fiecare om are un ritm diferit de dezvoltare. Unii fac anumite lucruri mai devreme, alții mai târziu. Unii prioritizează cariera, alții familia, alții liniștea sau libertatea.

Când începem să acceptăm că viața nu este o competiție, comparația își pierde din intensitate. Nu pentru că dispare complet, ci pentru că nu mai are aceeași greutate.

Este normal să ne uităm în jur. Important este să nu uităm să ne uităm și la noi.

Ce aș vrea să reții este faptul că ne comparăm chiar și atunci când știm că nu ajută pentru că este un mecanism natural al minții dar asta nu e o scuză. Și da, căutăm repere, validare și orientare, dar, problema nu este comparația în sine, ci concluziile pe care le tragem din ea.

Atunci când învățăm să filtrăm ceea ce vedem, să ținem cont de context și să ne respectăm propriul ritm, comparația devine mai puțin dureroasă.

Nu putem controla ce fac ceilalți și nici ritmul lor. Dar putem decide cum ne raportăm la noi înșine. Iar uneori, asta este suficient pentru a reduce presiunea și a ne recăpăta echilibrul.