“Pentru o viata sanatoasa evitati excesul de sare, zahar si grasimi!” ni se tot spune pe toate canalele de televiziune de cativa ani incoace. Intr-adevar, excesul trebuie evitat, dar sunt toate acestea chiar atat de periculoase pentru sanatate?
Un articol din celebrul ziar britanic The Guardian mi-a atras atentia, pentru ca cercetatorii si medicii informati tind sa se adapteze noilor descoperiri si sa renunte la idei care decenii de-a randul au contaminat lumea medicala si au influentat prin urmare viata pacientilor.
Grasmile bunaoara au fost considerate un inamic de temut al pacientilor care sufereau de diverse boli. Grasimile au fost puse la stalpul infamiei si dietele au inceput sa fie construite pe principiul “zero grasimi”. Bolnavii au fost sfatuiti sa uite definitiv de friptura suculenta, de apetisantul bacon sau de “criminala” maioneza. Asta in vreme ce grasimile intra in compozitia corpului nostru de cand lumea, avand rol vital in vitalitatea membranei celulare (si ce este o celula cu membrana “defecta”?), in toate procesele bio-chimice din corp si in buna functionare a creierului.
Ca exemplu este data maioneza: un amestec (emulsie) de galbenus de ou (proteine) in ulei (grasime). Nimic rau pana aici, dar atentie mare la cantitatea consumata! Ce au facut cei care trebuiau sa tina dieta “zero grasimi”? Au inlocuit maioneza clasica cu maioneza “dietetica”, adica o emulsie de apa cu amidon de porumb, zahar si sirop de glucoza. Cu alte cuvinte o emulsie de apa cu zahar, zahar si zahar (amidonul face parte din clasa zaharuri, glucoza la fel). Plus colorantii si aromele sintetice. Sa ne mai miram ca cei care tin diete nu obtin in marea lor majoritate nici un rezultat?
Sarea a fost si ea blamata si condamnata pe nedrept. Clorul si sodiul din sarea de bucatarie sunt elemente vitale in ecuatia echilibrului acido-bazic din corpul nostru, iar ionii celor doua elemente au rol si in transmisia semnalelor electrice de-a lungul neuronilor. Copiilor crescuti cu un regim fara sare nu li se dezvolta creierul. Probleme apar la nivelul circulatiei sangelui din cauza excesului de sare si de aceea regimul “fara sare” a fost recomandat in hipertensiune. Problema insa nu este sarea ci excesul de sare.
Alimentele procesate contin mult prea multa sare, ca sa li se mareasca termenul de valabilitate. Altor alimente (de tipul snacks sau crackers) li se adauga sare pentru un plus de gust si astfel in corpul nostru ajunge mult prea multa sare care intr-adevar face rau. Si inca o gogorita propagata in scopuri comerciale este cea a sarii… speciale de nu stiu pe unde. Aflati ca sarea indiferent daca este extrasa de un calugar tibetan, de John sau de Gheorghe este tot sare, adica clorura de sodiu. Ce-i drept, in diferite zacaminte procentul de clorura de sodiu poate fi diferit (intre 85% si 99%), iar diferenta sa fie completata si de alte saruri de potasiu, calciu si magneziu de exemplu, dar asta nu inseamna ca putem sa consumam sare in nestire pentru ca ar fi “mai sanatoasa”. Toata sarea este buna doar cu masura!
Zaharul este considerat in ultima vreme “otrava alba” din camara si din nou parerile trebuie nuantate. Este adevarat ca omul modern consuma mult prea mult zahar, uneori absolut degeaba, fara sa fie nevoie. Zaharul ne poate oferi la nevoie foarte multa energie si intr-un timp foarte scurt. In timpul unei ascensiuni montane, cu rucsacul plin in spate, se recomanda sa aveti la voi cateva batoane enegizante cu ciocolata si caramel de exemplu.
La fel se recomanda si soldatilor aflati in misiune, cand consuma foarte multa energie. Dar remarcati faptul ca cei carora li se recomanda aceste bombe calorice, “ard” imediat aceasta energie. Nu are rost sa ne indopam cu zahar atunci cand stam tolaniti in fotoliu si urmarim o emisiune la televizor. Cu siguranta energia suplimentara se va depune si inca repede. Burta ne va creste si vom deveni avem toate sansele sa devenim obezi. Apoi mai bem si un suc dulce, ca apa simpla nu e buna, iar peste ani ne miram ca am luat proportii. Zaharul se recomanda sa fie un condiment, nu un aliment, iar daca il vom consuma cu chibzuinta, vom putea oricand sa ne rasfatam si cu o felie de tort, fara sa avem probleme de nici un fel.
Si in cazul zaharului, ca si al sarii s-a propagat enormitatea cu “zaharul brun”, care vezi doamne e “mai sanatos”. Poate ca zaharul brun are zaharoza mai putin cu o zecime de procent decat zaharul alb, iar diferenta sa fie “umpluta” de impuritatile care dau culoarea, dar asta nu inseamna ca nu are acelasi aport caloric ca zaharul alb si ca putem sa ne indopam cu el fara sa suportam consecintele.
In concluzie, trebuie o masura in toate!
Leave a Reply