Felinare stinse – Cristina Otel (recenzie)

Felinare stinse – Cristina Otel (recenzie)

Daca in momentul in care inchid copertile unei carti pe care tocmai am terminat de citit simt ca inca sunt in povestea cartii, inseamna ca acea carte m-a impresionat cu ceva. Inseamna ca mi-a facut placere sa o citesc si ca mi-a parut rau ca s-a terminat pentru ca mi-ar fi placut sa mai pot petrece timp in lumea personajelor creata de autor.

Asa am simtit si dupa ce am inchis coperta cartii ”Felinare stinse”, scrisa de Cristina Otel. Da, alt autor roman contemporan. V-am spus ca o sa va tot bat la cap sa cititi autori romani contemporani pentru ca scriu bine. Cel putin cei descoperiti de mine prin intermediul Antoanetei nu au facut decat sa ma suprinda placut.

Cristina Otel m-a surprins placut. Citisem despre ea ca e foarte tanara (20 de ani) si ca Felinare stinse este cartea ei de debut, carte pe care a inceput sa o scrie inca de pe bancile liceului. Asta m-a intrigat si m-a facut sa devin si mai curioasa in ceea ce priveste cartea.

Fiind si cea mai voluminoasa carte (383 pagini) din pachetul de carti calatoare primit de la Antoaneta (despre celelate carti am povestit deja aici, aici, aici si aici) am lasat-o la urma.

Felinare stinse are ca personaj principal feminin o adolescenta de 17 ani, Sorina. Putin rebela, putin altfel. O adolescenta care are niste probleme. De sanatate, ajungi sa te intrebi? Psihologice? Vei afla abia la sfarsitul cartii explicatia pentru starile ei – viziuni cutremuratoare sau flash-uri de amintiri ce apar cand te astepti mai putin si care ”vorbesc” despre moarte, suferinta, un accident cumplit de masina, foc si fum, care ii taie respiratia chiar daca nu sunt reale, uita, isi pierde cunostinta de multe ori etc.

La polul opus este Adrian, personajul principal masculin din carte, doar cu cativa ani mai in varsta decat ea. Opusul ei: vesel si optimist, mereu pus pe glume, calm si sigur pe el.

Cartea Cristinei Otel este o frumoasa poveste de dragoste dintre doi tineri care se vindeca reciproc. Fara sa stie, Sorina este pentru Adrian (personajul principal al cartii) salvarea intr-un moment de cumpana a vietii lui. Fara sa isi dea seama, sosirea lui Adrian in viata Sorinei constituie salvarea ei. Nu vorbesc aici de o salvare la nivel fizic.

Felinare stinse  este despre devenire, despre regasire, despre lupta pentru supravietuire, despre trairile adolescentilor din ziua de azi, despre lipsa de comunicare intre parinte si adolescent, despre pierderea increderii in oameni si mai ales despre regasirea acesteia. Despre momente care te marcheaza, care iti creioneaza drumul pe care sa mergi fara sa iti dorestii asta.

Uneori, desi aparent pare ca nu e ceva care sa iti faca bine, lipsa posibilitatii de a alege este un bine si nu un rau. Pentru ca nu tot ce ne dorim noi este si spre binele nostru. Dar daca vezi partea plina a paharului ajungi la concluzia ca de fapt nimic nu este… rau.

Cateodata [..] avem o singura solutie, dar oricum ar fi ea, buna sau rea, noi avem capacitatea sa extragem exact ceea ce dorim si sa o manevram pana ce o aducem in forma convenabila noua. O singura solutie nu e un capat de lume, insa te forteaza sa deslusesti infinitele drumuri care te vor conduce la indeplinirea dorintelor tale. Si cateodata […] un singur drum te opreste din a lua decizii gresite, deoarece nu ai de unde alege.

Felinare stinse este o carte despre impacarea cu trecutul si cu tine insuti, despre a sti sa traiesti in armonie cu tine, cu gandurile tale. Despre a sti sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti. Sugestiv titlul! Oamenii trebuie sa invete sa fie felinare aprinse. Sa invete sa nu stinga singuri lumina din interiorul lor ci sa o aprinda si sa straluceasca la adevarata ei valoare. Asteptari ar trebui sa ai doar de la tine.

Adevarul este ca toti avem asteptari, dar in general, ele sunt nerealiste, sunt plasmuiri legate de dorintele noastre si de nevoia de a le satisface. […] E vina noasta ca idealizam omul, ca vrem sa vedem in el reflectia conceptiilor, gandurilor si dorintelor noastre.

Felinare stinse este o carte despre tine, despre mine, indiferent de varsta. Despre viata si moarte, despre tristete si veselie, despre optimism si curajul de a merge mai departe cu incredere in tine si in viitor. O carte care, daca esti putin mai sensibil, iti garantez ca spre finalul ei te va face sa lasi sa curga o lacrima pe obraz.

Lacrimile mele au viață. Ele respiră și țipă în sufletul meu, ele vorbesc pe chipul meu și apoi se retrag. Dar se întorc mereu.

Cartea, Felinare stinse, autor Cristina Otel a fost publicata in septembrie 2016 la editura Quantum Publishers, si o poti cumpara fie de pe site-ul editurii fie de la marile librarii online – vezi AICI sau AICI.