Rockstar – Cristina Nemerovschi (recenzie)

Si am ajuns si la Cristina Nemerovschi. Am descoperit-o pe Cristina prin intermediul carti ei Rockstar, carte ce se numara printre cele primite spre recenzie in cadrul colaborarii cu editura Herg Benet.

Despre Cristina tot auzisem eu de ceva ani buni. Stiam ca scrierile ei sunt controversate. Ca este iubita de unii sau pusa la zid de altii. Ca scrie despre subiecte greu de ”digerat”, dar ca scrie bine. In biografia ei literara de pe site-ul editurii – vezi aici – se specifica faptul ca ”este supranumita de critici rebela culturii romane de azi si considerata principala reprezentanta a unui nou mod de a face literatura.”

Am primit de la editura doua carti semnate de ea. Rockstar si ultima aparitie: Zilele noastre care nu vor mai fi niciodata. Am inceput cu Rockstar, adica am luat-o in ordine cronologica, ultima fiind publicata recent adica la sfarsitul anului trecut.

Felul de a scrie al Cristinei m-a captivat de la inceput, desi subiectul in sine nu pot spune ca a fost unul care sa imi placa. Nu sunt mare fan al muzicii rock. Nu mi-a placut niciodata. Mereu mi s-a parut prea zgomotoasa muzica asta, insa baladele rock da, imi plac si le ascult cu placere.

As putea spune deci ca eu si subiectul cartii eram/suntem cumva la poli opusi, ca nu avem nimic in comun. Cred ca si de asta m-a atras cartea. Am zis asa: daca citesc Rockstar si Cristina ”ma convinge”, clar va trebui sa citesc si celelalte carti ale ei. Si Cristina m-a convins.

Pentru ca Rockstar nu e o carte care sa fie citita doar de catre rockeri sau cei care asculta muzica rock. Nu e o carte adresata doar tinerilor cu varste in jur de 21 de ani, cati are Storm, eroul cartii, cel prin care Cristina ne transmite mesajul romanului. Rockstar este o carte pentru toate varstele, o carte plina de mesaje pe care sa le intelegi dincolo de poveste.

In Rockstar este vorba despre dragoste, despre pierderea jumatatii, a sufletului pereche, despre viata si moarte. Este despre libertatea de a fi tu insuti. Sau mai bine spus despre luxul de a fi tu insuti intr-o lume plina de bariere si de idei preconcepute. Despre alegerile pe care le faci in viata. Despre suferinta interioara, ratacire si apoi regasirea propriei fiinte.

Este despre puterea de a schimba lumea din jurul nostru. Pe care unii dintre noi o avem. Sau poate ca fiecare, daca am fi constienti de asta.

[…] noi nu trebuie sa ne propunem sa schimbam lumea, ci mici oaze de lume din jurul nostru. Ca fiecaruia ne este data o bucata de lume, pe care sa ne punem aprenta. Aia, oaza de lume care ne inconjoara, e responsabilitatea nostra. Iar lumea mare se va schimba odata cu oazele astea.”

Rockstar iti vorbeste despre drumul pe care trebuie sau ar fi trebuit candva sa il alegi in viata. Despre cum stii ca esti pe drumul cel bun sau nu. Pentru ca drumul meu poate fi sau nu si al tau. Ideea e sa il alegi pe cel care trebuie si sa nu te lasi incapsulat in idei preconcepute si dogme. Este despre libertatea pe care viata ti-o da de a alege acest drum. Dar cat de greu este sa il alegi pe cel corect si cat de norocos esti daca poti face asta cand esti inca tanar.

” […] drumul tau, daca il nimeresti pe cel corect, nu presupune efort. Daca lupti, daca te ratacesti, daca drumul iti raneste talpile, inseamna cel mai probabil ca nu e drumul tau, e al altcuiva. Trebuie sa pleci de pe el si sa-l cauti pe al tau, acolo unde totul va veni de la sine. Cand il vei gasi vei sti. Te vei simti viu si vei sti. Intotdeauna.”

Rockstar ne invata ca fiecare clipa trebuie traita in acord cu ceea ce suntem, ca nu trebuie sa ne mintim niciodata pe noi insine, sa nu purtam masti si sa nu traim pentru altii. Ca ar trebui sa nu ne pese de felul in care suntem vazuti de cei de langa noi, cei ce impun reguli, moda obiceiuri… Acestea trec si sunt pur si simplu intamplatoare. Asa cum si noi trecem cu fiecare zi si ne apropiem de sfarsit

”si de la un punct incolo sufletul ni se mai chirceste un pic, nu mai poate simti chiar toata nebunia si frumusetea lumii, nu mai poate trai cu inocenta celui care descopera in fiecare zi, dar cel putin noi nu suntem intamplatori, asa cum sunt regulile impuse artificial de societate. Noi suntem intotdeauna asa cum trebuie sa fim”

Ne invata ca batranetea nu exista sau ca poate sa te atinga mult prea devreme. Pentru ca batranetea incepe atunci cand iti pierzi visurile si apoi cand iti consolidezi ideea ca ti le-ai pierdut. Iti spui apoi ca visurile sunt prea copilaresti si ca e normal sa traiesti fara ele. Aduni masti si te scufunzi intr-o rutina care de fapt nu te reprezinta.

Apoi vine o vreme in care ceva, in drumul tau prin viata te scutura putin, te face sa te opresti in loc si sa privesti cu atentie la ceea ce ai devenit si nu te mai recunosti. Iti vezi doar mastile si sufletul imbatranit si ranit. Si intelegi cat de mult ai pierdut uitand/fugind de ceea ce esti cu adevarat. De cine esti si ceea ce ti-ai dorit candva de la viata. Atunci cand ti-ai ingropat visurile. Incepi sa ti le amintesti si incerci sa iti scoti mastile dar …

” era tarziu, mastile se lipisera prea mult in carne, nu le mai puteau scoate, acum erau obligati sa le poarte pana la sfarsit”.

Nu cred ca are sens sa iti povestesc ceva despre subiectul cartii, despre naratiune. Frumusetea acesteia sta in ceea ce Cristina reuseste sa transmita dincolo de poveste. Si ca sa intelegi ce vreau sa zic trebuie sa citesti cartea cu mintea deschisa.

Se zice ca Rockstar e o carte pentru adolescenti, ca e apreciata de ei pentru ca se regasesc in ea. Am vrut sa vad cat de multa dreptate exista in aceste afirmati si mi-am intrebat o nepoata de 17 ani (careia i-am dat si cartea sa o citeasca), ce inseamna pentru ea libertatea. Si mi-a raspuns…

”Libertatea pentru mine e atunci cand incerc sa vad frumosul cand ma destind complet. Cred ca am un dar sa vad ceva frumos in orice, desi poate pentru unii acel lucru e mizerabil. Ma simt libera atunci cand stau in coltul meu, in spatiul meu personal si ascult muzica (veche sau in orice caz nu vrajeli din astea noi care se compun pentru audienta), cand scriu, poate si cand fac problema la informatica, deoarece ma simt apreciata, chiar singurul domeniu in care sunt laudata.

Ma simt libera cu verisoara mea pe acoperis privind apusul de fiecare data merg acolo, cand beau cu varul meu in multe incercari esuate de a ne imbata – dar ce sa faci daca suntem rezistenti.., . Ma simt libera uneori cand vad cerul de o culoare noua pentru mine, cand vorbesc singura, cand ma contrazic in gand.

Simt pe deplin libertatea noaptea, cand nimeni nu poate nici daca ar vrea sa imi impuna ceva. Ma simt constransa atunci cand trebuie sa zambesc, sa raspund intrebarilor unor oameni care cu siguranta nu ma inteleg si care au o gandire idioata fara indoiala.

Ma simt libera cand patinez, cand ma lovesc pentru ca atunci chiar daca cineva iti spune sa te opresti nu poti sa ai o scuza.

Termenul de libertate e relativ. Atat drogurile cat si tigarile te aduc uneori la realitate si alteori de cuprind cu fumul lor ametitor si te obliga tandru sa visezi viata si sa faci ce simti. Ele doar iti distrug rusinea, dar nu in sensul rau. Pana la urma daca Adam si Eva nu aveau rusine inca mai erau in rai.”

Tu cat de liber te simti? Cat de inca tanar sau cat de prea devreme batran crezi ca esti?