Avem sau nu nevoie de materiale didactice?

Avem sau nu nevoie de materiale didactice?

Materialele didactice au reprezentat un subiect omis din discutiile privind bugetele scolilor in ultimii 26 de ani. Nici un fel de materiale platite de stat nu au ajuns in scoli ani de zile. Exista discipline care efectiv nu pot fi bine predate fara materiale didactice ajutatoare.

Sa amintim doar matematica (geometrie), fizica, chimia, biologia, desi si celelalte discipline au nevoie stringenta de materiale ajutatoare care sa permita copilului, elevului, sa inteleaga mai bine notiunile predate.

Toate acestea cred ca le stiti si voi din experienta personala, din discutiile cu profesorii cunoscuti sau cu cei ce activeaza in domeniul educatiei. Si cu toate astea, prea putin s-a scris in presa despre situatia materialelor didactice din scolile romanesti.

Statul este un administrator prost, este un principiu pe care l-am auzit de multe ori si chiar asa pare sa fie. In acest domeniu al materialelor didactice, ca si in multe alte domenii, a aparut din fericire initiativa privata, care sa ocupe locul uitat de statul care administreaza educatia.

Numai ca, fiecare va trebui sa se ocupe de dotarea laboratoarelor, salilor de clasa sau a scolilor pe banii lui (adica ai parintilor) daca vor sa ia initiativa pe care statul nu o ia. Oferte sunt pe piata libera si eu pot sa ma refer doar la Eduvolt, de exemplu, ca sa argumentez faptul ca banii lipsesc, nu si ofertele de produse.

Daca ar fi sa luam geometria de exemplu, se stie ca este nevoie de instrumente de desen nu numai pentru caietele elevilor, instrumente pe care si le cumpara fiecare in parte, dar si de instrumente pentru tabla, care sa faca posibila desenarea corecta a figurilor sub supravegherea profesorului si pentru exemplificarea in fata intregii clase.

La chimie, ca sa dau un alt exemplu, este nevoie de modele structurale, care permit intelegerea intuitiva a notiunilor de molecule si legaturi chimice si care sunt practic absolut indispensabile. Ca sa nu mai vorbim despre sticlaria de laborator si reactivii necesari pentru efectuarea celor mai interesante experimente cu reactii chimice.

Faptul ca foarte multa lume se preocupa de problemele scolii este de natura sa ne dea un sentiment de optimist totusi, dincolo de indiferenta autoritatilor. Forumurile dezbat problemele stringente si peste tot gasesc aceleasi idei care converg spre interesul comun al parintilor si copiilor.

Dar peste tot gasesc si informatii ca desi scoala se zice ca ar fi gratuita, in realitate tot parintii trebuie sa contribuie cu bani pentru cumpararea de mobilier, table, materiale didactice, plata pazei din scoli, si cate si mai cate.

O carte, o culegere de probleme, echipament sportiv si altele este normal a fi cumparate de fiecare parinte in parte, pentru copilul sau, dar daca parintii trebuie sa cumpere pana si detergentii cu care se face curatenie in scoli, atunci inseamna ca ceva nu este in regula. Se pare ca de fapt statul cauta sa faca economii in domeniul educatiei si nu sa fie primul interesat de cresterea de noi generatii bine pregatite pentru piata muncii din economia reala.

Eu vin cu o propunere, aceea ca statul sa aloce o suma fixa (per scoala, per elev sau cum vor ei sa calculeze) sa zicem pentru materialele didactice, dar fiecare colectiv sa decida ce si de unde cumpara, putand chiar sa puna diferenta, daca doresc ceva anume care costa mai mult.

Daca decizia este la nivelul comunitatilor mici, scade si nivelul coruptiei, pentru ca un decident de la minister sau de la inspectoratul scolar, poate opta (corupt) pentru un anume furnizor, pe cand fiecare colectiv in parte stie mai bine ce are nevoie.

Traian