Ești și tu un părinte elicopter? Iată unde greșești!
În seria articolelor din zona psihologie și parenting, am decis să îți povestesc astăzi pe scurt despre o anumită tipologie de părinte, părintele elicopter. Termenul l-am găsit în literatura occidentală de psihologie și parenting și mi s-a părut destul de haios.
Cred că te-ai gândit și tu automat ce ar putea să însemne părinte elicopter. Probabil că bunicii noștri ar fi putut să folosească cu succes și sintagma părinte „câine de pază”, dar în vremurile noastre când tehnologia ne-a acaparat cu totul, parcă este mai de actualitate să inventăm o sintagmă de acest fel, părinte elicopter.
Trăim într-o epocă în care competiția este acerbă în toate domeniile și părinții își doresc ce e mai bun pentru odraslele lor. Sau mai bine zis își doresc ce cred ei că este mai bun, nu și ceea ce își doresc copiii lor cu adevărat. De aceea, unii părinți duc la extrem ideile din parenting.
Nu doar că își îndrumă copiii, dar îi supraveghează non-stop și intervin (uneori brutal din punct de vedere psihologic) în tot ceea ce aceștia fac sau doresc să facă. Aceștia sunt părinții elicopter.
Micuțul are de făcut o temă. Dar nu niște exerciții, că acolo opțiunile sunt limitate, le faci sau nu le faci corect. Are de făcut un referat de exemplu, pe o temă mai vastă. Profesorul vrea să-i determine să caute informații diverse, să le expună în stilul lor propriu, copilăresc, pentru ca să li se dezvolte și imaginația, dar și spiritul critic și puterea de analiză și sinteză.
Părintele elicopter nu concepe ca odrasla să nu ia nota maximă și de aceea intervine până la sufocarea copilului, referatul devenind nu unul de școală, ci unul numai bun de prezentat în fața academicienilor la ultima întrunire.
Copilul deși ar fi vrut și el să își lase amprenta personalității sale, a fost îndrumat și corectat pas cu pas, până când referatul nu a mai fost al lui, ci al părintelui, care e tare mândru de cum a ieșit. Însă copilul rămâne cu o mare frustrare.
Ce îl face pe un părinte să ajungă în situația de a fi un părinte elicopter?
Psihologii au identificat câteva cauze.
- Părinții „elicopter” sunt hiper-protectivi. Își doresc siguranță maximă pentru copiii lor. Unii ajung să încerce să sterilizeze totul în jur, ducând spre ridicol obsesia pentru curățenie. Alți părinți fac o mare tragedie dintr-o căzătură sau zgârietură a copilului lor.
- Părinții „elicopter” nu își doresc ca copiii lor să greșească. Ei uită că greșelile sunt cea mai bună lecție de viață și că este chiar bine ca uneori copiii să facă greșeli din care să învețe.
- Părinții „elicopter” văd în succesele copiilor propriul lor succes. Acești părinți, spun psihologii, sunt în general nemulțumiți de ceea ce ei înșiși au realizat și de aceea vor să atingă succesul prin copiii lor.
Deși pe undeva intențiile părinților „elicopter” ar fi de înțeles și lăudabile (?!), ei de fapt greșesc enorm pentru că pe termen lung și în privința dezvoltării psiho-emoționale a copiilor, rezultă efecte adverse importante.
Ce consecințe are comportamentul unui părinte elicopter asupra copilului?
- Distrugerea creativității. Copilului îi va fi limitată până la anihilare totală creativitatea.
- Limitarea dezvoltării abilităților de comunicare. Când copilul va exprima totul numai cu cuvintele „dictate” de părinte, abilitățile lui nu sunt dezvoltate ci anihilate.
- Subminarea încrederii de sine. Copilul ale cărui proiecte vor fi de fapt ale părintelui „elicopter” va sfârși prin a avea o încredere de sine foarte scăzută.
- Inhibarea puterii de a lua singur decizii. Mereu cu teama de greșeală și corectat obsesiv de părinte, copilul nu va mai lua decizii singur, cu hotărâre și siguranța dată de încrederea în sine.
- Anularea trebuințelor și năzuințelor sale. Poate că unul copil nu-i place ceea ce părintele îl forțează să facă. Ce viitor va avea el? Va fi condamnat să facă toată viața ceea ce nu-i place.
Ce e de făcut? În primul rând părintele care tinde să devină părinte „elicopter” va trebui să lupte cu el însuși pentru a-și înfrâna tendința de a supra-controla totul. Și nu uita că, așa cum a spus-o un specialist, „un părinte „elicopter” va crește doar copii-oi”.
Ce îți dorești de fapt, să ai un copil viitor adult inteligent, puternic și fericit, sau o oaie?
orice exces este un pacat. Nu e bine nici sa ii dai libertate oarba, dar nici sa-l spionezi in fiecare clipa si sa vrei sa-l protejezi cu orice pret. Eventual sa-l mai si certi la orice miscare sau sa il exasperezi cu un sfat pe minut.
Calea de mijloc e mereu cea mai buna dar si cea mai greu de ”tinut”.