Trei îndeletniciri vechi, aproape pierdute

Trei îndeletniciri vechi, aproape pierdute

Într-o anumită perioadă istorică se impun anumite reguli și norme de comportament sociale. Unele rămân mereu valabile indiferent de trecerea anilor, altele suferă modificări mai discrete sau mai evidente în vreme ce unele norme dispar pur și simplu. În același timp apar și norme complet noi, care nu au existat niciodată.

În urmă cu o jumătate de secol și mai bine, fetele erau învățate să coase orice, meșteșug considerat foarte important în vederea căsătoriei și pe care unele dintre ele îl ridicau la rang de artă. Pe vremea bunicilor nu puteai să intri într-o casă și să nu admiri o mulțime de lucruri ieșite din mâinile fermecate ale gospodinelor. În arta cusutului broderia era la mare preț.

Soțul se bucura și el de măiestria soției care îi înfrumuseța cu broderii cămășile de exemplu, dar și batistele sau alte obiecte personale. Iar rochiile doamnelor erau și ele împodobite în fel și chip, cu motive mai discrete sau cu mai mare impact vizual. Dar nimic nu era mai bogat brodat decât fețele de pernă și fețele de masă.

Urmau pe listă desigur milieurile, despre care probabil că noile generații nici măcar nu știu ce înseamnă. Deci un milieu este un obiect din pânză brodată, așezat ca ornament pe piesele de mobilier.

Dar care sunt doar 3 dintre aceste indeletniciri vechi aproape pierdute? Hai să vedem împreună…

Trei îndeletniciri vechi aproape pierdute

1. Broderia era un meșteșug greu și care necesita mult timp. Îți trebuiau ochi buni, mâini ferme și delicate și foarte multă răbdare. Acum s-a cam pierdut fiind înlocuit de mașinării care brodează orice model pe orice suport, chiar și pe blugi sau pe cojoace. Mașinăriile au și timp să brodeze, că pentru asta au fost făcute și răbdare, că ele nu se plictisesc dacă fac de un milion de ori aceeași operațiune și în plus lucrează foarte repede.

2. O altă îndeletnicire uitată, dar care era învățată de tinerele fete, viitoarele soții, era arta de a face dulceață. Era aproape o regulă ca atunci când mergeai în vizită într-o casă să fii servit cu o farfuriuță de dulceață și un pahar cu apă rece. Obiceiul nu era „românesc” ca să-i spunem așa, pentru că și în alte țări (Turcia, Grecia, țări din Balcani, Rusia, Ucraina) se obișnuia servirea musafirilor cu acest minunat dulce de casă.

În literatură există multe referiri la acest obicei de a trata musafirii, iar fetele erau „evaluate” de eventualii pretendenți la mâna lor după modul în care știau să prepare dulceață.

Acum ca să fim sinceri, dulcețurile erau un dulce mult mai sănătos decât cele din zilele noastre, pentru că în primul rând se consumau în cantități mici și în al doilea, nu aveau aditivi și coloranți alimentari cu renume controversat și efecte necunoscute. Și consumul de zahăr la nivelul întregii societăți era mult mai mic decât este în prezent.

Și acum există femei (sau bărbați) care știu să facă dulcețuri foarte bune și poate că după ce vor citi articole scrise cu patos pe astfel de site-uri și alții vor începe să le prepare, pentru ca tradiția să se păstreze.

3. Un alt meșteșug la care mă voi referi astăzi este cel al cultivării florilor de fereastră. Pervazurile ferestrelor, la interior (iarna), erau pline de flori în ghivece mici. Vara când era cald florile erau așezate afară, tot la ferestre sau pe policioare special concepute pentru ghivece.

Și acum există multe plante în unele locuințe, dar sunt altfel de plante, de obicei exotice, cumpărate de la magazine specializate. Pe vremea bunicilor fiecare femeie făcea schimb de semințe sau de „pui” de flori cu prietenele și vecinele. Practic fiecare mică plantă de ghiveci avea propria ei „poveste”, iar îngrijirea lor era o știință predată peste generații.

Sinceră să fiu cred unele specii autohtone de plante mici de ghiveci s-au și pierdut, fiind înlocuite cu plante noi exotice, dar care nu se adaptează atât de bine la clima din țara noastră, deși sunt crescute în interioare. În plus, micile plante de ghiveci ținute la fereastră, pe lângă rolul decorativ aveau și virtuți medicinale.

Voi despre ce alte îndeletniciri și meșteșuguri vechi care s-au pierdut sau sunt pe cale să se piardă mai știi și ai vrea să mai discutăm?