Chimista – Stephenie Meyer (recenzie)

Chimista – Stephenie Meyer (recenzie)

Am tot auzit de cartea despre care o să-ți vorbesc astăzi, Chimista, scrisă de Stephenie Meyer. Am auzit și de autoare, cunoscută mai ales pentru că a scris celebra serie Amurg pe care, recunosc, nu am citit-o.

Cum seria Amurg este una în care personajele principale sunt vampiri nu am fost tentată s-o citesc. Și în plus, când auzeam de numele autoarei, asociindu-l cu seria celebră scrisă de ea, trăiam cu impresia, greșită, evident, cum că doar cărți de acest gen scrie. Mai greșit de atât nici că se poate.

Stepfenie Meyer nu scrie doar cărți în care personajele pricipale sunt vampiri. Scrie și science fiction cum e Gazda sau Chimista acest thriler, despre care îți vorbesc astăzi. E o scriitoare versatilă aș zice, care dă dovadă de foarte multă imaginație și care are un stil cursiv și plăcut la citit.

Cum îmi este greu să trec de la o poveste la alta, să intru dintr-o lume în alta, pentru că practic asta se întâmplă când citești cărți ale căror povești te captivează, mi-a fost greu să intru în povestea din Chimista.

Tocmai terminasem de citit Născută din fum și os și îi dădusem ”de gust” dar am fost nevoită să ies din lumea fantasy creată de Laini Taylor pentru că nu am avut imediat și volumul 2. Așa e când ai de-a face cu serii și nu ai toate volumele la îndemână. Ești nevoit să te întrerupi după care îți e cam greu să reiei povestea.

Așa că până a ajuns la mine și volumul 2, Vremuri de sânge și străluciri de stele, m-am apucat cu elan de citit Chimista. Zic cu elan pentru că inițial, am cam intrat în panică la vederea numărului mare de pagini, 606 mai exact. Mi-am zis ca nu voi reuși nici în 2 luni să o citesc. Mai ales că, am să fiu sinceră, ca de obicei, începutul nu m-a captivat.

Dar deja am căpătat experiență și am învățat să am răbdare conștientă fiind că de obicei primele 50 de pagini nu îmi vor spune prea multe despre cartea pe care o citesc.

Despre ce este vorba în Chimista

De data aceasta, romanul despre care vă vorbesc nu mai face parte din categoria Young Adult sau fantasy. Am schimbat puțin registrul. Chimista este un thriller. Și încă unul foarte bun. Este o poveste cu și despre agenți secreți, secrete politice, oameni corupți și avizi de putere, descoperiri medicale care pot amenința omenirea dacă nu sunt folosite de cine trebuie etc.

Și nu în ultimul rând Chimista este și o poveste de dragoste dintre un ”agent secret scos la pensie” înainte de vreme și un om obișnuit. Doar că nu te aștepta că omul obișnuit să fie de sex feminin și agentul să fie un bărbat. În Chimista e exact invers. Ea este agentul secret și el omul simplu, normal, bun, inocent, dacă e s-o comparăm cu ea.

Personajul principal feminin din Chimista este Alex sau mai bine zis i se spune Alex pentru că acum nu își mai folosește numele ei adevărat. Alex este una dintre multele ei identităti.

Alex este un agent secret special. Unul care știe foarte multă chimie și lucrează cu diferiți compuși chimici pentru a crea diverse substanțe utile departamentului secret american al cărei angajată este.

De 3 ani însă, Alex este pe drumuri, devenită o țintă pentru departamentul în care lucrase fiind nevoită să se ascundă pentru a supraviețui. De ce se întamplă asta nu știa nici ea. Dar trebuia să afle și mai ales să găsească o soluție pentru a nu mai fi urmărită și a avea o viață normală.

Când în sfârșit spera că acest lucru se va întampla acceptând o ultimă misiune din partea fostului ei șef, lucrurile evoluează într-o cu totul altă direcție. Promisiunea fostului ei șef, Carlston era de fapt o capcană menită s-o reducă la tăcere pe veci. Însă istețimea lui Alex combinată cu un pic de noroc o salvează de la moarte și îi schimbă total viața.

Alex îl cunoaște pe Daniel și pe fratele acestuia, Kevin, și el fost agent secret aflat acum în aceeași situație ca a lui Alex. În încercarea de a supraviețui și mai ales cu speranța într-o viață normală, cei 3 își unesc forțele pentru a descoperi cine stă în spatele comenzii prin care cei doi trebuie să fie eliminați.

De aici o întreagă aventură palpitantă, cu răsturnări de situație, care te ține în alertă până la final. Dacă simți nevoia de puțină adrenalină citește cartea și ai rezolvat problema. Chimista îți va ridica sigur nivelul acestui hormon în sânge.

Știi că nu obișnuiesc să povestesc prea multe din carțile despre care vorbesc pe blog. Deja cred că am spus prea mult despre acțiune însă nimic care să-ți dezvăluie secretele acesteiai. O să mă opresc aici sperând că am reușit să vă stârnesc curiozitatea așa încât să citiți și voi cartea.

Care este legătura dintre cei doi agenți secreți, de ce agențiile guvernamentale îi vor morți? Ce se va întâmpla cu relația dintre Alex și Daniel? Vor reuși aceștia să rămână împreună? Cum va decurge relația dintre Alex și Kevin, inițial dușmani de moarte? Vor reuși ei să se înțeleagă, că coopereze și să facă o echipă unită cu ajutorul căreia să descopere cine este responsabil pentru situația în care sunt? Acestea sunt întrebări la care vei afla răspunsul când vei citi cartea.

Părerea mea despre Chimista

Cum spuneam și la începutul recenziei, cartea nu m-a impresionat de la început. Alex mi s-a părut ciudată cu felul ei de a trai. Deși era de așteptat pentru că era urmărită. Însă, wow, atât de multe măsuri de siguranță, atâtea capcane chimice puse de ea doar pentru a se putea doar odihni peste noapte mi s-au părut cumva prea mult. Să dormi cu masca de gaze pe față este ceea ce m-a șocat cel mai mult. Evident, un plus pentru imaginația autoarei.

Odată intrată însă în acțiunea propriu zisă am fost captivată de poveste și mi-a plăcut stilul lejer, ușor de citit în care a fost scrisă. Părțile de acțiune au fost bine combinate cu ele în care personajele noastre principale păreau a se bucura de o viață normală, chiar romantică. Apoi urma altă parte în care acțiunea și adrenalina creșteau. Cred că au fost foarte bine alternate parțile astea lăsându-te astfel să respiri ușurat între două reprize de acțiune.

Dacă inițial nu am plăcut-o pe Alex pentru că mi se părea o mașinărie de ucis pe parcursul romanului am început s-o îndrăgesc. Daniel a știut să scoată la iveala latura umană din ea, copilul, femeia. Kevin însă o făcea să nu piardă contactul cu Alex cea care lucrase pentru serviciile secrete. Pare un fel de triunghi dar vă asigur că nu unul amoros. Însă unul care îți aduce zâmbetul pe buze în situații tensionate.

Toate ca toate dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult și cel mai mult din povestea romanului a fost implicarea câinilor în acțiunea romanului. Kevin se ocupa de dresajul câinilor și aceștia au avut un rol important în poveste.

L-am îndrăgit pe Einstein, Khan, Lola și toată ”trupa” chiar dacă doar Einstein participă ca un erou până la finalul acțiunii. Ai să vezi despre ce vorbesc când vei citi romanul scris de Stepfenie Meyer. Dacă îți plac câinii ai să-l îndrăgești doar pentru asta.

Dar poate ai citit deja Chimista și știi despre ce vorbesc. Cum ți s-a părut? Ce părere ți-a făcut romanul?