Cu sau fără planuri la început de an? Tu cum crezi că e mai bine?
La început de an am fost „bombardați” atât pe rețelele de socializare, dar și în mass media cu ideea că pentru noul an este bine să îți faci planuri noi. Să te organizezi mai bine, să scrii într-o agendă ce vei face, să ții evidența zilnică, săptămânală, lunară… Și totuși, ce o mai fi și cu planificarea asta?
Zilele trecute am găsit pe net un articol foarte interesant despre planificare, apoi m-am decis să mai caut și altele, ca să împărtășesc aici cu tine cele aflate, dacă tot este ăsta subiectul lunii.
Mai este cazul să scriu aici definiția ”planificării”? Cam toată lumea a auzit de așa ceva, deși unii împărtășesc ideea unei vieți planificate în timp ce alții o urăsc din tot sufletul, preferând să trăiască „duși de val”.
Și totuși, este bine să planifici totul? Ce faci atunci când urmează pentru tine un examen important și timpul pe care-l ai la dispoziție este limitat? Îți faci desigur un plan de studiu și încerci să te ții de el.
Când tocmai ai terminat școala, toți te întreabă: „De acum încolo, ce planuri ai?” O nouă familie tocmai s-a întemeiat, iar noii însurăței sunt luați la întrebări de către rude: „Ce planuri de viitor aveți? Pe când nepoții?” Se pare că toată viața ne întâlnim cu ideea de planificare.
A planifica înseamnă a prevedea acțiunile viitoare, a le schița cel puțin mintal și a le organiza. Unii mai cârcotași au spus că planificarea este un fel de „ghicire” a viitorului. Ar fi și acesta un punct de vedere.
Totuși nu e nimic rău în a planifica, pentru că asta reduce stresul privitor la necunoscut. Dacă vei călători într-o regiune sau țară unde nu ai mai fost, să încerci să planifici totul cât mai în detaliu va fi o acțiune menită să reducă factorul necunoscut.
Dar să nu uităm și ce a zis fostul președinte american și comandant al forțelor americane din al doilea război mondial, generalul Eisenhower:
„Planificare este bună, dar să te ții mereu de un plan este foarte rău.”
Spusele genialului conducător militar sunt mereu actuale și sintetizează pe scurt esența: e bine să faci planuri, dar apoi adaptează-le, modifică-le „din mers”, pe parcursul derulării lor.
E plină istoria de exemple de bătălii pierdute, de dinastii căzute, de țări învinse, tocmai pentru că nu au știu să se adapteze la noile realități, să ajusteze planurile pe care le urmau.
În concluzie, fă planuri pentru noul an și pentru orice aspect din viața ta, dar nu fi rigid în gândire. Dacă la un moment dat apare o oportunitate neplanificată, profită de ea! Urmărește-ți scopurile și țelurile, dar re-planifică atunci când realitatea se schimbă! Succes!
Cu sau fără planuri la început de an? Tu cum crezi că e mai bine?
Eu nu prea imi fac planuri pentru ca stiu ca nu ma tin de ele. Imi trasez asa niste linii pe directia in care vreau sa merg anul asta, dar nu imi fixex obiective clare sau foarte greu de atins pentru ca nu am chef sa devin frustrata ca nu le-am dus la indeplinire.
Cred ca asa e cel mai bine 🙂