Dieta mediteraneană
Principii și alimente recomandate.
Așa cum am mai spus în articolele precedente (vezi aici și aici) , diete minune nu există. Adică nu poți mânca orice pe săturate, apoi să iei o pilulă minune și să te menții sănătos și suplu. Ca să aibă succes orice dietă ar trebui să fie în același timp și un stil de viață, adică să îți sădească în conștient și subconștient acele obiceiuri alimentare care să îți protejeze sănătatea.
Una dintre cele mai utile și eficiente diete pe care oricine o poate ține este totuși dieta mediteraneană. A fost numită așa din motive foarte simple: este specifică locuitorilor din zona Mării Mediterane. Mai exact această dietă se referă la stilul alimentar al locuitorilor Greciei (atât continentale cât și insulare), al locuitorilor Italiei sudice și a celor din Spania.
Unii autori îi situează aici și pe portughezi, deși ei au deschidere la Oceanul Atlantic, nu la Marea Mediterană și în stilul lor alimentar mai există unele deosebiri. Și locuitorii Turciei au un regim alimentar care pe undeva este foarte asemănător cu al grecilor, fiind și ei situați din punct de vedere geografic în apropierea Mării Mediterane.
Dieta mediteraneeană. Principii de bază.
Dar să vedem care ar fi principiile de bază ale acestei diete, care este una pozitivă, funcționează și asigură o viață lungă și frumoasă celor care o adoptă. Pentru a le înțelege ar trebui să privim harta și dincolo de ea.
Ar trebui să ne imaginăm un sat din Grecia sau Italia, dar nu unul de acum ci unul de acum câteva sute sau mii de ani. Ce are la dispoziția ca să mănânce un țăran de acolo? Desigur ceea ce îi oferă natura, care este și darnică, dar și zgârcită în același timp.
Deși în zonă plouă cam ca pe la noi (în ansamblu), verile sunt fierbinți și secetoase. Solul este cam pietros, deci mai degrabă nu prea bun pentru agricultură. Se poate cultiva, dar cu eforturi (multă muncă). Marea este aproape și ei i se pot „smulge” alimente din belșug, dar cu eforturi (tot muncă adicătelea).
Și tot marea este și o cale navigabilă „infinită” pe care se poate face comerț. Poți avea acces și la mărfuri din alte părți ale lumii, tot cu efort. Grecia a crescut la școala sărăciei spunea un mare istoric referindu-se la Grecia Antică. Ideea este valabilă și pentru Italia sudică.
Să revenim la țăranul nostru din satul ipotetic, care are la dispoziție produse din mare (pește și fructe de mare), are ulei de măsline (că măslinii cresc și în condiții de secetă) care este excelent din punct de vedere al compoziției, are legume (cultivate cu succes pentru că e cald, deși trebuie udate), are fructe bune (citrice mai ales), are lactate (mai ales brânză de capră și de oaie) și ouă (că poate ține câteva găini).
Nu prea are cereale din belșug și nici carne de vită prin urmare. Un porc mai poate crește pe lângă casă, dar nu mai mulți că nu are cereale destule pentru ei. Mai are și ceva vin, că viței de vie îi priește grozav în zonă. Va mânca prin urmare ceea ce are iar vin va bea puțin și bun. Iar mâncarea va fi bună și aromată, că are pe acolo destule ierburi, plus că mai are și condimente aduse de peste mări.
Cu pâinea e o problemă. Nu poți coace pâine mereu că nu ai destule lemne pentru cuptor și apoi e și așa înăbușitor de cald. Vei coace pâine mai rar și vei mânca mai puțină.
Totuși mare noroc cu un navigator îndrăzneț, pe numele lui Marco Polo, care a călătorit în Orient și a adus de acolo o minune numită paste, o modalitate excelentă de a mânca făina de grâu cu cheltuieli energetice mai mici.
Ați înțeles ideea? Nu italienii au inventat pastele. Ei au „importat-o” doar, dar au perfecționat-o apoi până la nivel de artă și obsesie alimentară.
Din făină de grâu se face aluat, acesta este tăiat mărunt (tăiței) și uscat la soare, iar la nevoie se fierb repede acei tăiței cu doar câteva vreascuri. Se pune ceva peste ei și gata o mâncare, cu costuri minime. Pentru că s-a demonstrat că cei care țin dieta mediteraneană fac și o mare economie de bani, fiind o dietă ieftină.
Acum dacă ne-am imaginat un locuitor din vechime cu ceea ce putea el să aibă la dispoziție, am înțeles ideile de bază ale dietei mediteraneene. Sau un alt exemplu. Familie săracă de italieni după al doilea război mondial. Ai doar 100 de grame de carne, care nu ajung nici de o porție de friptură.
Cum hrănești o familie întreagă? Simplu, toci carnea, adaugi roșii, mirodenii, fierbi și ceea ce ai obținut amesteci cu paste. Obții o mâncare sănătoasă și gustoasă care satură o familie. La fel și cu pizza, care este „turta săracului”.
Faci o turtă mare și pe ea pui niște sos de roșii și ce mai ai prin casă: puțină carne (câteva felii de salam), puțină brânză (care n-ar ajunge unuia singur de prin alte zări), mirodenii și gata pizza de care se bucură toți în jurul mesei.
Dieta mediteraneeană. Alimente recomandate.
Să recapitulăm deci principiile dietei mediteraneene. Se vor mânca: multe legume (proaspete), ulei de măsline (nu mult, câte o lingură pe ici pe acolo), pește și fructe de mare, cereale (făină de grâu dar și de porumb – sub formă de paste, pâine sau mămăligă), mai puțină carne de porc (puțină dar bună), puțină carne de miel, de oaie și de capră, brânzeturi (nu în exces), multe fructe. Se va bea vin puțin și bun. Se va face multă mișcare și se va întreține un cerc viu de prieteni pentru multă veselie.
Nu trebuie să trăiești lângă Marea Mediterană ca să ții dieta mediteraneană, că acum poți să cumperi tot ce vrei oriunde te afli. În plus, așa cum am pomenit, vei face și economii la buget, pentru că nu vei mai cheltui așa de mult cu mâncare și cu medicamentele.
Voi ați încercat dieta mediteraneeană? Cum vi s-a părut?
Mie mi se pare dieta mediteraneeana una dintre cele mai sanatoase diete. Mananci chestii sanatoase, nu prespune infometare si, daca esti atent si la sursa alimentelor, se transforma in mai mult decat dieta pentru slabit. Daca nu as fi fan carne, asta ar fi dieta pe care as incerca sa o tin. Macar pe timp de vara ar trebui sa o abordam.
Perfect de acord cu tine! Din pacate, da, iarna e mai greu de tinut..