Bunele maniere – enciclopedie de stil, eleganță și savoir-vivre (recenzie)

Bunele maniere – enciclopedie de stil, eleganță și savoir-vivre (recenzie)
de Sabine Denuelle, Larouse, Baroque Books & Arts, București, 2017

Există multe cărți despre bunele maniere, despre cum să ne purtăm în societate sau despre altele asemenea. Atunci ce interes ar mai putea să prezinte o nouă carte pe această temă atât de dezbătută, aparent epuizată?

Și atunci cum mai poți fi convins să citești o (nouă) carte despre arta de a te comporta în societate? Ce mai poți să afli despre acest milenar subiect?

Chiar mi-am pus aceste întrebări și am început să răsfoiesc cartea, imediat ce am primit cartea comandată de la Târgul Cărții. Apoi am stat nu doar să o răsfoiesc, ci să o citesc, mai întâi pe bucățele, oprindu-mă la „capitolele” care mi se păreau mai incitante, mai „necunoscute” mie.

Am continuat citind din ea din ce în ce mai mult și am sfârșit prin a o citi din „scoarță-n scoarță”, pentru că autoarea chiar a reușit să scrie o lucrare atrăgătoare, interesantă și… originală.

Mai ales asupra acestui aspect aș vrea să mă opresc, asupra originalității lucrării. Chiar dacă există reguli nescrise referitoare la comportamentul civilizat, reguli împământenite de mii de ani în mentalul colectiv, cu timpul și odată cu evoluția societății, apar și reguli noi, care nu puteau să existe înainte.

Progresul tehnologic mai ales face ca într-o societate să apară situații noi, care necesită o nouă abordare, o nouă judecată asupra lor și stabilirea de noi reguli.

Dar și situațiile vechi pot fi judecate diferit și ceea ce înainte era considerat a fi o regulă de comportament adecvat, poate deveni desuet sau chiar complet nepoliticos în noile condiții sociale.

Emanciparea femeii bunăoară a făcut ca multe dintre regulile vechi să se schimbe, să se transforme și ceea ce era o anumită regulă în Evul Mediu să nu mai fie acum decât ceva ce nu se mai poate accepta.

Emanciparea religioasă este un alt aspect care a făcut ca vechi reguli de comportament în societate să se modifice radical. Dar cele mai multe reguli noi au fost „impuse” de progresul tehnologic.

Un exemplu ar fi utilizarea telefonului mobil și mai nou, „inteligent”, adică „smartphone”… care nu există decât de puțină vreme. Regulile de utilizare sunt legate de principiile bunului simț și de ideea de a nu deranja pe cei din jur.

În unele situații este permis să-l folosești de față cu alte persoane, dar vorbind pe un ton scăzut, fără să te agiți sau să țipi. În alte situații însă trebuie să nu-l utilizezi deloc, să-l dai pe „silențios” sau chiar să-l închizi complet. Vei afla din carte care sunt situațiile, de la caz la caz.

Cum mie îmi place să ascult muzică la căști, de la un mp3-player, atunci când sunt într-un mijloc de transport în comun, am citit imediat și despre această situație. Am aflat bucuros că nu fac nimic nepoliticos atunci când îmi ascult discret muzica mea preferată.

Ar fi nepoliticos însă dacă aș da volumul mult prea tare, ca să se audă în jurul meu și ceea ce se aude în căștile mele, dar oricum nu fac așa ceva pentru că aș surzi eu în primul rând.  Ar mai fi nepoliticos dacă mi-aș asculta muzica atunci când sunt într-o conversație, în mijlocul unui grup de persoane.

Atunci este normal, de bun simț și politicos ca să închid de tot sursa de muzică, să fiu atent la ce se discută și să particip și eu activ, dând răspunsurile potrivite în domeniul la care mă pricep.

Cum să se comporte părinții vitregi de exemplu? Iată o situație din ce în ce mai frecventă în societatea modernă, când odată cu creșterea ratei divorțurilor au crescut și situațiile când cei doi soți devin părinți (vitregi) și pentru copiii celuilalt (nou) partener.

Cum să se adreseze copiii părinților și invers? Cum să se poarte unii cu alții frații vitregi? Cum se procedează într-o familie recompusă? Iată noi cazuri pe care în cărțile mei vechi despre bunele maniere nu le-am întâlnit.

Ce facem atunci când în grupul nostru există și colegi care sunt de alte religii sau alte confesiuni? Odată cu globalizarea și cu migrarea forței de muncă, există din ce în ce mai frecvent și astfel de cazuri, în care un grup, o organizație, este complet eterogenă din punct de vedere al naționalităților, religiilor sau orientărilor politice a membrilor ei.

Cine plătește? Iată o întrebare foarte simplă, dar la care este dificil de răspuns. Cine plătește când și unde? Situațiile posibile sunt foarte numeroase și există drept urmare și numeroase răspunsuri posibile, dar față de normele din trecut, s-au petrecut și aici modificări radicale.

Cum să ne comportăm adecvat și civilizat atunci când cunoaștem face-to-face o persoană pe care am cunoscut-o înainte doar pe internet? Cum să ne comportăm la prima întâlnire, sau la următoarele? Cum să ne despărțim frumos și politicos dacă decidem că persoana în cauză nu corespunde criteriilor sau așteptărilor noastre?

Cartea despre care vă vorbesc este într-adevăr una care oferă foarte multe informații, tratează foarte multe situații noi și oferă totodată foarte multe răspunsuri, dar și norme generale de respectat, deoarece acum societatea este mai complexă ca niciodată în istoria ei.

Este o carte bine scrisă, foarte plăcută la citit și bună de luat oriunde. Poate sta și „cuminte” într-un raft al bibliotecii pentru a fi consultată mereu, atunci când avem nevoie. V-o recomand cu drag!