Origini – Dan Brown (recenzie)

Origini de Dan Brown, Editura RAO, București 2017,
traducere din limba engleză de Adriana Bădescu

Îmi amintesc că prin 2005/2006 eram în Italia și din două persoane care citeau cărți prin tren, metrou, autobuz, una citea Codul lui Da Vinci, de Dan Brown. Avusese un succes fulminat la publicul din întreaga lume. Eu trebuie să recunosc că nu am citit nimic de Dan Brown până acum.

Am văzut doar ecranizarea după Codul lui Da Vinci și mi s-a părut un film interesant, care te ține „cu sufletul la gură”. Dar de cărțile lui nu m-am atins, pe principiul că „nu citesc eu chestii comerciale, eu vreau doar literatură de clasă, dacă se poate doar laureați Nobel”. Aiureli! Că doar am citit și multe alte chestii de autori care nu au luat și nu vor lua niciodată vreun premiu mai acătării, darămite un Nobel…

Așadar am decis să citesc și eu ceva de Dan Brown și am început Origini , carte pe care mi-am comandat-o de la Târgul Cărții. Apoi nu am mai lăsat-o din mână! Pur și simplu cartea asta m-a „terorizat” câteva zile. Am lăsat alte treburi deoparte, le-am amânat și am stat să termin de citit Origini.

M-am documentat și despre carte, să văd ce părere au criticii despre ea. Am citit și părerea unor bloggeri. Unii spun că e cea mai bună carte a lui Dan Brown. Alții spun altceva. Eu nu pot să o compar cu alte cărți ale lui pentru că este prima pe care am citit-o. Pot doar să spun ce impresie mi-a făcut mie.

Așadar Dan Brown ne conduce din nou într-o lume plină de mistere pe care trebuie să le dezlege profesorul Robert Langdon. Acesta este personajul principal dintr-o întreagă serie de romane captivante scrise de prolificul scriitor american.

Dar spre deosebire de eroii din multe cărți sau din filmele de acțiune, Robert Langdon nu este nicidecum vreun musculos care „rade tot” în cale-i, ba dimpotrivă, este plăpând, un intelectual rafinat, un erudit, profesor de simbolistică la celebra Universitate Harvard din SUA, dar care are totuși un noroc chior de cele mai multe ori și care scapă de bătaie cu… fuga.

Păi e și normal să scape de fiecare dată, pentru că așa a vrut Dan Brown să scrie. Și ca să fim sinceri, scrie bine. Chiar dacă în romanele lui nu găsești fraze „întortocheate”, care îți pun intelectul în dificultate, sau fraze care să reprezinte prin ele însele mari cugetări sau mari adevăruri filosofice, Dan Brown știe să scrie astfel să te țină în suspans până la final, dar și să te provoace asupra unor mari teme ale umanității.

De data aceasta acțiunea se petrece în Spania, unde la Bilbao, un mare cercetător și inventator american pe numele lui Edmond Kirsch, este asasinat chiar când își prezenta magistral în fața unui numeros public, ultima sa descoperire.

Cine ar fi avut interesul să o facă? Fanaticii religioși cu siguranță, deoarece el afirmase că va fi ceva ce ar putea răsturna din temelii marile religii ale lumii. Eu chiar m-am pus această întrebare, dacă Biserica ar putea să ucidă în cazul în care i-ar fi puse în primejdie privilegiile.

Răspunsul cred că îl știți cu toții: biserica nu doar că ar putea să ucidă, dar a și făcut-o, mai ales în trecut, când tribunalele bisericești au condamnat la ardere pe rug pe oricine gândea altfel decât „doctrina oficială”. Nu se știe nici acum câți or fi murit condamnați de tribunalele religioase.

Cum nu se știe câți oameni sunt acum asasinați din considerente religioase, prin diverse țări, pentru că au îndrăzneala să gândească diferit de religia oficială de acolo. Noi europenii credem că am scăpat de asemenea probleme, dar chiar în zilele noastre Vaticanul a declarat că această carte a lui Dan Brown ar trebui interzisă. Sesizați nuanța: ar trebui. Pentru că Vaticanul nu are nici o autoritate să o interzică! Dar dacă ar putea, ce ar mai arde ei pe rug pe câțiva… fiți siguri de asta!

De unde venim? Încotro ne îndreptăm? – sunt două întrebări fundamentale pe care și le pun oamenii de când e lumea lume. Iar răspunsurile, incomplete încă, au dat naștere și religiilor, ca manifestare a spiritualității umane. Întrebările apar și în cartea lui Dan Brown și descoperirea lui Edmond Kirsch are legătură cu acestea.

După Bilbao, acțiunea cărții își conduce personajele la Barcelona, unde „intră în scenă” marile opere arhitectonice ale lui Antoni Gaudi, Casa Mila și Catedrala Sagrada Familia (cum altfel), în care profesorul Langdon vede, ca nimeni altul, simboluri și coduri.

Casa Regală a Spaniei, alături de unul din capii Bisericii Catolice, este și ea se pare implicată, dacă nu în asasinat, măcar în „trasul sforilor”. Iar fostul dictator spaniol, Francisco Franco, deși mort, își exercită influența prin intermediul adepților săi nostalgici după vremurile în care țara era condusă cu mână de fier. Așadar avem o intrigă foarte complicată.

Chiar de la începutul cărții autorul face afirmația potrivit căreia toate descrierile locurilor și clădirilor sunt foarte exacte, iar toate datele științifice prezentate în carte sunt adevărate. Prin urmare consider cartea și ca un valoros instrument pentru a te informa și cu privire la cele mai noi cuceriri ale științei și la problemele pe care le mai are aceasta de rezolvat.

Identitatea criminalului a fost chiar de la început deconspirată, dar abia la final vom afla și cine l-a plătit și de ce. Și mai aflăm și ce anume a descoperit genialul cercetător.

Mie personal cartea mi-a plăcut foarte mult, mai ales pentru problemele pe care le pune. Iar concluzia de la final este cea la care și eu subscriu, anume că odată ce știința a descoperit și dovedit clar ceva, religia trebuie să adopte de îndată noua realitate, recunoscând falsitatea vechilor ei concepții.

Un exemplu banal? Fanaticii religioși iau Biblia ca atare și cred că Pământul chiar a fost făcut în șapte zile, ca tot Universul de altfel, acu circa 7000 de ani. Bun spun oamenii de știință, dar s-au descoperit fosile de dinozauri și alte viețuitoare a căror vârstă a fost foarte clar determinată ca fiind de milioane de ani.

Metoda de măsurare nu e bună! Dar prin munți se găsesc pietre care au în ele viețuitoare marine (scoici), semn că acel munte a fost cândva fund de mare. Ce răspund fanaticii religioși? Cică Dumnezeu le-a pus acolo ca să ne testeze nouă credința. Te doare mintea la auzul unor astfel de „argumente”!

Și totuși știința și religia pot conviețui? Desigur, cu condiția ca religia să își vadă de treburile ei spirituale și să accepte adevărurile științei, așa cum o fac toți oamenii de știință de pe tot Pământul, indiferent de religia lor! Citiți cartea, e fascinantă!

Ați citit cumva alte cărți scrise de Dan Brown? Stiu că are mai multe romane publicate. Aș fi curios să aflu dacă sunt la fel de interesante ca și Origini.