Istoria gustului – coordonată de Paul Freedman,
Editura Vellant, București 2008,
traducere din limba engleză de Raluca Popescu,
Mădălina Tureatcă, Andra Stoica
Multor cititori, printre care mă număr și eu, le plac cărțile de istorie. De ce anume? Motivele ar fi multe, dar din cărțile de istorie poți afla trecutul societății și civilizației omenești, poți învăța lecții importante, dar te poți și delecta ca și cum ai citi un roman de aventuri, sau de acțiune, de dragoste, de război, psihologic etc.
Mulți oameni încă mai cred că istoria înseamnă o înșiruire de regi, împărați și domnitori, cu bătăliile lor nesfârșite. Dar dacă stăm să judecăm mai bine, ne putem da seama că nu tot timpul au fost bătălii și războaie și că multă vreme, uneori pe întreg parcursul vieții lor, au fost oameni care au trăit numai perioade de pace.
Pentru iubitorii istoriei și aceste perioade sunt foarte interesante, deoarece studiindu-le, se poate afla cum trăiau efectiv oamenii din trecut.
Istoria culturii și civilizației este de altfel o foarte importantă ramură a istoriei și eu personal cred că aflând cum își duceau oamenii din vechime viața de zi cu zi putem afla o mulțime de lucruri interesante și fascinante.
În cartea despre care o vă vorbesc astăzi, Istoria gustului, este vorba despre unul dintre cele mai comune lucruri pe care toți oamenii îl fac zilnic, acela de a mânca.
Suntem ființe vii și fără hrană nu putem supraviețui, așa că trebuie să mâncăm de mai multe ori pe zi. Dar dincolo de simplul fapt de a mânca, oamenii au transformat dintotdeauna momentul mesei într-unul deosebit, prilej de întâlnire a tuturor membrilor familiei, a unui grup de prieteni, a unor parteneri de afaceri, iar la curțile regale, a oamenilor de stat. Și aceste obiceiuri nu sunt de ici de colea, ci au apărut de când există și societatea omenească pe Pământ.
Așa că, o carte de Istoria gustului nu poate decât să fascineze pe orice cititor pasionat în general sau cititor de istorie în particular, deoarece o incursiune în minunata lume a bucătăriilor din toate timpurile ne poate delecta și învăța totodată, ne poate provoca să încercăm și noi acum, oameni moderni, ceea ce au consumat înaintașii noștri.
Lucrarea este structurată pe 10 capitole și are foarte multe ilustrații. Este scrisă de profesioniști, cercetători în ale istoriei și de aceea este o lucrare foarte bine documentată științific. Cele prezentate în carte nu sunt povești sau păreri, ci fapte argumentate prin dovezile găsite din toate vremurile studiate.
După o Introducere, urmează primul capitol despre oamenii preistorici, Vânători-culegători și primii agricultori, în care practic începe incursiunea în această lume a gustului.
Chiar dacă în acele vremuri nu se făcea comerț la distanțe mari, ci doar troc cu „vecinii”, dovezile aduse de bio-arheologie (ramură a arheologiei care studiază resturile organice din siturile arheologice) demonstrează că oamenii preistorici descoperiseră ierburile aromatice locale și desigur sarea, pe care le foloseau pentru a da gust mai bun mâncării.
Bucatele preabune pe masă este al doilea capitol și este dedicat Greciei Antice și Imperiului Roman. Deja gastronomia apăruse ca artă iar cei mai buni bucătari găteau la curțile imperiale. Comerțul era înfloritor astfel încât condimentele exotice „invadaseră” bucătăriile, dar nu ale tuturor, din cauza prețului „piperat”. Mesele copioase și banchetele sardanapalice erau frecvente la romani mai ales, care descoperiseră bucuria mâncatului pentru gust.
Al treilea capitol, Căutarea echilibrului perfect, este dedicat Chinei imperiale, în vreme ce Imperiului Arab i-a fost dedicat Plăcerile consumului, al patrulea capitol. Arabii ne-au lăsat o moștenire extrem de bogată în multe domenii, inclusiv în cel culinar. Ei le-au „prezentat” europenilor o multitudine de condimente și tot de la ei ne-au „rămas” dulciurile.
Evul mediu european, dominat de biserică, nu a fost o perioadă „neagră”, așa cum s-ar putea crede, pentru că multe domenii au evoluat. Capitolul Ospăț și post este dedicat acestei perioade, în vreme ce Renașterea are dedicat capitolul Lumi noi, gusturi noi.
Bucătăria și gătitul rafinat vor deveni cu adevărat universale și accesibile tuturor după 1800, odată cu Nașterea erei moderne a consumului. Industrializarea, comerțul pe tot globul și schimburile interculturale au făcut că progresul să fie evident și în viața de zi cu zi a oamenilor simpli, bucătăria beneficiind și ea din plin. Așa se poate explica și „explozia” bucătăriei franceze din secolele al XIX-lea și XX, căreia îi este dedicat al optulea capitol, Bucătari, experți gastronomici și gurmanzi.
Evoluția restaurantelor este tratată în capitolul A lua masa în oraș, obicei devenit foarte comun în aceste vremuri, dar inexistent în urmă cu două secole. Restaurantul este mult mai mult decât un loc unde se poate mânca, el devenind în multe țări chiar un simbol cultural.
Noului peisaj al gastronomiei îi este dedicat ultimul capitol, al zecelea, intitulat Noutate și tradiție. Acum bucătăria a devenit în multe familii locul în care familia se reunește cel mai adesea, iar industria dedicată aparatelor și ustensilelor de bucătărie este în continuă creștere.
Și pentru că tot am amintit și de încăperea numită bucătărie, trebuie să recunosc că am aflat din carte cum arătau bucătăriile în vechime, cum erau ele organizate în casele obișnuite și în cele ale oamenilor bogați, ce ustensile se foloseau și cum se producea căldura pentru gătit.
Am mai aflat și cum se gătea în mod tradițional, precum și evoluția către gătitul „industrial”, pentru că acum cea mai mare parte din alimentele pe care le consumăm sunt produse în fabrici.
Pentru că este o carte despre Istoria gustului, vom afla din ea nu doar despre mâncare sau dulciuri, ci și despre vinuri, pentru că în toate epocile mâncarea a fost asociată de multe ori și cu vinuri alese. Vinurile fac și ele parte la urma urmei din cultura și civilizația omenească.
Ca o concluzie, această lucrare vastă, bine documentată și bine scrisă, una de referință în domeniu, poate foarte bine să stea în biblioteca oricărui iubitor de lectură și de cultură. O recomand cu sinceritate!
Eu am avut norocul să găsesc cartea la anticariatul online Târgul cărții. Am cautat-o și la alte librării dar nu mai era pe stoc. Sper totuși să revină pentru că este o carte valoroasă.
drept sa zic, chiar pasionata de istorie nu sunt, dar de istoria asta care este mai degraba una a culturii si civilizatiei nu ma feresc. Chiar ar fi o lectura interesanta si poate ca a venit vremea sa abordez si altceva in afara de romane.
La cum iti stiu gusturile cred ca ti-ar place si genul asta. Poti incerca 🙂